Tarkovski și Banionis: neînțelegeri pe platoul de filmare la Solaris
26/07
Liderii BRICS au semnat o declaraţie la sfârşitul summitului de la Johannesburg
27/07

Timp, înapoi (VI): Condiții mai omenești decât în GULAG

Vyacheslav Samoshkin

Și totuși am fost recunoscător gazdei mele, Nicolae Moraru pentru inițierea mea în istoria Partidului Comunist Român. În afară de excursia la Muzeul de Istorie a PCR, am avut ocazia să vizitez (tot împreună cu Margareta Ștefănescu) și închisoarea-muzeu Doftana, în care comuniștii-ilegaliști, precum tovarășii Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu, dar și Nicoalae Moraru, cum se spune, au sunat cu lanțurile. Am văzut celulele având lumina zilei, dar și cele ”întunecate”, destinate pentru cei mai periculoși… Până atunci citisem deja ”O zi din viața lui Ivan Denisovici” de Soljenițîn și celulele ca, de altfel, și întreaga zonă a lagărul din Doftana mi s-au părut mult mai confortabile și omenești decât condițiile de detenție în GULAG-ul sovietic sau, după cum am cunoscut-o mai târziu, în GULAG-ul comunist românesc… Singurul lucru care m-a impresionat, chiar îngrozit, a fost povestea cutremurului din 1940, în care mai mulți deținuții au murit sub dărâmâturile temniței. Soarta acestei închisori-muzeu de după 1989 este simbolică.: renunțarea la trecutul comunist a transformat și acest monument istoric construit în 1895 în ruină…

Revenind la Craiova, trebuie să spun că am fost cazați la hotelul ”Minerva” care, de fapt, a fost o vilă frumoasă și spațioasă. În camera mea, tavanul avea înălțime de 4 metri, cel puțin.

Acea seară mi s-a întipărit în memorie în mod deosebit. Am stat cu Margareta în camera mea și am discutat. Am avut grijă și am luat de la magazinul din apropiere o sticlă de vin alb și apă minerală (până atunci descoperisem deja fenomenul excepțional de șpriț românesc), niște cașcaval Șvaițer, acela cu ”găuri” (care, de asemenea, a reușit deja să mă cucerească) și niște fructe. Noi am discutat de toate și am stat până la 4-5 dimineața.

Un dialog etern

 A fost prima mea discuție, destul de sinceră, cu un român, pe diverse teme –  literatură, relațiile dintre ruși și români, istoria României, dar și a Rusiei, interferențele lor istorice și culturale… Da, tocmai atunci, în acea seară a luat startul dialogul meu cu prietenii români, discuții uneori calme, uneori aprinse, un dialog de decenii, un dialog etern care continuă până astăzi. Un dialog în care eu și conlocutorii mei am căutat și căutăm adevărul comun. Și trebuie spus că asemenea discuții au fost și sunt foarte utile,  complementare pentru ambele părți. De altfel, un asemenea dialog etern dintre România și Rusia a început încă din vremurile lui Ștefan cel Mare. Există el și în epoca noastră, un dialog între ruși și români, la toate niveluri, pe liniile politică, economică, pe linia cercetătorilor, îndeosebi istoricilor, pe linia uniunii scriitorilor, uniunii ziariștilor, la nivelul artiștilor din toate categoriile… Doar e păcat că astăzi acest dialog etern a pierdut din intensitate. Dar după cum spune Sfânta Scriptură: ”Aruncarea cu pietre își are vremea ei, și strângerea pietrelor își are vremea ei; îmbrățișarea își are vremea ei, și îndepărtarea de îmbrățișări își are vremea ei…”

Un bluf propagandistic, ”Planul Valev”

 În acei ani, vorbind cu Margareta despre motivele care au produs schimbări majore în politica României față de URSS, am auzit pentru prima dată și despre ”Planul Valev”.

Mult mai târziu, deja în vremurile noastre, am aflat care este treaba și ce rol nefast a jucat acel bluf propagandistic pentru deteriorarea relațiilor dintre cele două țări. În nouă epocă postcomunistă, cercetărorii ruși au studiat această chestiune în lung și în lat și la o sesiune a Comisiei mixte româno-ruse de la București, care a avut loc în octombrie 2013, istoricul rus dr.Tatiana Pokivailova a prezentat o comunicare care a devenit un moment al adevărului în ce privește ”Planul Valev”. Mai târziu, ea a prezentat această comunicare și la Centrul de Studii Ruse și Sovietice ”Florin Constantiniu” din București, în cadrul Institutului Național de Studiere a Totalitarismului.

Emil Valev (de origine bulgar) a fost profesor la facultatea geografică a Universității ”Lomonosov” din Moscova. El a publicat articolul său „Probleme ale dezvoltării economice a raioanelor dunărene din România, Bulgaria și URSS” în Vestnik Moskovskogo universiteta (Analele Universității din Moscova), nr. 2/1964. Acest articol a fost prezentat de partea română drept poziția oficială a Moscovei, un atentat asupra suveranității și integrității teritoriale a României și o încercare de a transforma România într-o anexă agricolă a țărilor CAER. Adică, articolul a fost folosit ca un ptetext pentru a fundamenta noul curs politic, anunțat în ”declarația de independență” lansată de Plenara din aprilei 1964 a CC al PMR.

Momentul adevărului

 În comunicarea sa, Tatiana Pokivailova a desființat acest mit politic, demonstrându-i falsitatea  din toate punctele de vedere.

În primul rând, pentru a reprezenta poziția oficială a Moscovei, articolul ar fi trebuit să apară într-o publicație centrală de partid sau de stat, precum ziarele, ”Pravda”, ”Izvestia”, revista ”Kommunist” sau, cel puțin, săptămânalul specializat ”Ekonomiceskaia Gazeta”, ci nu într-o publicația obscură, precum ”Vestnik Moskovskogo universiteta” în care se publicau materiale cercetătorilor științifici cu caracter academic. (Doamna Pokivailova a arătat și facsimilul numărului respectiv al ”Vestnik-ului”.)

În al doilea rând, în lucrarea sa, Emil Valev – care a fost prieten și a colaborat cu geografii români și bulgari – scrie despre modul cum dezvoltarea și folosirea teritoriilor din zona Dunării de Jos ar putea să fie mai eficientă și rațională în viitor, fără să fie afectată suveranitatea țărilor riverane, România, Bulgaria și URSS, și ce contribuție la dezvoltarea forțelor de producție și explorarea maximă a resurselor regiunii ar putea să aducă geografii celor trei țări. El vorbește despre industrializarea zonei Dunării de Jos, folosirea eficientă a resurselor naturale și umane, unirea eforturilor pentru valorificarea oportunităților în ce privește transporturile și prevenirea inundațiilor. Și doar în cele din urmă abordează problemele dezvoltării intensive a agriculturii. Și discută despre posibilitățile înființării unor complexe agro-industriale de către cele trei țări, avându-se în vedere că excesul de producție agricolă ar putea fi exportat în Cehoslovacia și Germania în schimbul unor produse industriale.

„Analiza situației actuale, spune, între altele, Valev, și a perspectivelor dezvoltării economiei raioanelor dunărene ale României, Bulgariei și Uniunii Sovietice demonstrează existența premiselor obiective pentru formarea în viitor a complexului de producție interstatal al Dunării de Jos, specializat în cadrul comunității țărilor socialiste în petro-gazo-chimie și în unele ramuri ale construcției de mașini… în agricultura irigată intensiv profilată pe cereale, legume, viticultură și în ramuri ale industriei alimentare…”.

Niciun cuvând despre structuri suprastatale, niciun cuvânt despre modificarea granițelor… Cu toate acestea, conținând asemenea acuzații, în publicația oficială română ”Viața Economică” a apărut un articol furios semnat de Costin Murgescu, care a marcat începutul unei campanii propagandistice de lungă durată.

La Moscova, o lovitură de teatru

 La Moscova, tot scandalul provocat de articolul din ”Viața Economică” a produs efectul unei lovituri de teatru. Principalul ideolog al URSS, Mihail Suslov, al doilea om în stat după Brejnev, nedumerit, a cerut urgent articolul lui Valev despre care habar nu avea. A cerut și explicații din partea organizației de partid a Universității. A urmat ședința de partid de la Universitate, care n-a găsut nimic deosebit și ”criminal” în acel articol. Din toate acestea reieșea că articolul lui Emil Valev nu a fost în niciun caz un articol ”comandat”. Rezultatul a fost de așteptat: de acum înainte, toate articole pregătite pentru a fi publicate în ”Vestnik Moskovskogo universiteta” trebuiau să fie prezentate pentru aprobare la CC al PCUS. (De altfel, a precizat doamna T. Pokivailova, articolul în pricină a trecut la timpul potrivit calea obligatprie prin cenzura sovietica, ”Glavlit”).

De atunci a trecut mai mult de o jumătate de secol. Astăzi, ideile exprimate de cercetătorul sovietic Emil Valev într-un articol științific nevinovat și care au fost pecetluite de propaganda PCR cu sinistra sintagmă ”Planul Valev”, îmi aminesc tare mult de vastul program al Uniunii Europene, ”Strategia Dunării”, despre care mi-a povestit relativ de recent într-un interviu doamna Carmen Podgoreanu, coordonator al programului din partea română…

Cenușă în cap

 Iar în ce privește Costin Murgescu, peste ani, el și-a pus cenușă în cap, declarând: „Mă văd silit însă, ca economist, nu ca patriot, să recunosc că Valev formulase o teză care se putea susține pe plan economic. Și, de altfel, îmi pare mai actuală ca oricând”.

Dar atunci, în camera hotelului ”Minerva”, discutând cu Margareta Ștefănescu, n-am știut toate acestea. Trist, însă, este faptul că în România de azi, chiar în mediul oamenilor avizați, precum sunt lideri de opinie publică, ziariști sau diplomați, continuă să circule o gogoașă sub numele ”Planul Valev”…

Va urma

 

Citiți amintirile unui corespondent rus în România aici:

http://www.vestidinrusia.ro/2018/06/19/timp-inapoi/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/06/27/timp-inapoi-ii/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/07/05/timp-inapoi-amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-iii/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/07/12/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-iv-deodorant-si-lenin/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/07/19/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-v-omar-khayyam-in-loc-de-ostasul-sovietic/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 161203