De ce Rusia n-are cum să amplaseze armament nuclear în Crimeea
03/10
De ce este îngrijorat președintele Putin?
04/10

Timp, înapoi! Vyacheslav Samoshkin (XVI): La Marin Preda, în vara fierbinte 1975

Vyacheslav Samoshkin

În vara călduroasă a anului 1975, eram oaspetele săptămânalului ”Luceafărul”, însoțit de Aurel Dragoș Munteanu care, și el, cu puțin timp înainte, vizitase Moscova ca invitatul nostru, adică al Agenției de Presă ”Novosti”. Încântat de călătoria sa la Leningrad, Estonia și apoi pe urmele lui Andrei Rubliov, unde a fost însoțit de mine, Aurel a scris chiar atunci, după o zi petrecută în orașul de pe Neva și în împrejurimile lui, un eseu frumos despre Pușkin, în care a reprodus și ceva din povestirile mele, dar, în primul rând, niște lucruri văzute la palatului Ecaterinei a II-a din Pușkino (fost Țarskoie Selo). În aripa clădirii care cândva găzduia Liceul unde a învățat Pușkin, la expoziția muzeului am văzut foaia matricolă cu notele finale a elevilor din prima promoția a liceului, din care făcea parte și Pușkin. Pe primul loc, cu notele cele mai bune, figura Alexandr Gorciakov, viitorul ministru de externe și cancelarul care a semnat din partea Rusiei pacea de la Berlin în 1878. Pe ultimul loc era Alexandr Pușkin. ”Pușkin a fost ultimul pe listă, dar a devenit primul poet al Rusiei”, a scris Aurel în materialul său publicat imediat după aceea în revista ”Aurora”. Al doilea material, despre Andrei Rubliov, el l-a publicat în ”Luceafărul”.

Culorile care au biruit timpul

Și acum, plin de impresii încă proaspete, domnia sa se străduia să mă răsplătească cu aceeași monedă, adică să văd și eu locuri remarcabile în România. Și a reușit acest lucru. Așa am vizitat împreună toate mănăstirile din Nordul Moldovei, precum și lăcașele monahale Neamț, Văratec, Secu.

După cele văzute la Voroneț și la celelalte mănăstiri din zona Sucevei, am fost obsedat de două întrebări: de ce bisericile de acolo au fost pictate cu fresce exterioare, un caz inedit pe plan european, și cum au rezistat acestea aproape patru secole după ce au fost pictate (în orice caz, pe părțile sudică și cea apuseană). Studiind pe urmă surse românești și rusești (în speță, tehnologia frescei care din Egiptul antic, prin Grecia și Bizanț, a ajuns în Rusia și principatele dunărene), am înțeles că pictarea pereților exteriori cu subiecte din Sfânta Scriptură era un fel de o promovare, o propagandă, aș zice, a valorilor creștine în condițiiă de ofensivă și dominație otomană islamistă. Nu este întâmplător faptul că, în scenele cu Judecata de Apoi reproduse la Voroneț, printre cei păcătoși sunt prezentați turcii, cei mai mari dușmani ai românilor. În ce privește rezistența picturilor, la aceasta au contribuit o serie de factori, principalul fiind respectarea cu sfințenie a tehnologiei de frescă. Dacă este bine pregătită tencuiala (doar stingerea varului, de pildă, dura între trei și cinci ani!), dacă pictorul se încadra în 24 de ore, pictând cu vopsele minerale pe tencuială umedă, atunci, pe măsură ce se usucă lucrarea, pe suprafața tencuielii se formează o peliculă de cristale de calciu care asigură o protecție foarte rezistentă. Bineînțeles, nici ea n-a reușit să protejeze frescele care acopereau pereții nordici și estici, acolo umezeala și diferenţa de temperatură și-au făcut treaba. Al doilea factor de rezistență a fost acoperișul extins. De exemplu, Arbore, poate cea mai frumoasa biserică din punct de vedere arhitectonic, a rămas aproape fără picturi – din cauza faptului că a stat fără acoperiș timp de o sută de ani…

Rodul acestor cercetări ale picturilor exterioare unice din Bucovina a devenit articolul meu, ”Culorile care au biruit timpul”, însoțit de ilustrații color, publicat în revista foarte populară de atunci, ”Vokrug sveta” (”În jurul lumii”).

Lovitura vine dinspre Moscova

Dar, revenind la acea călătoria mea din 1975, trebuie să spun că, pe parcursul ei, am tot discutat cu Aurel o chestiune fierbinte în acel moment: romanul ”Delirul” de Marin Preda. Cu câteva săptămîni în urmă, noua carte a celui mai bun prozator român în viață fusese aspru criticată de ”Literaturnaia Gazeta” de la Moscova. Prezentarea în premieră a personalității complexe a mareșalului Antonescu, abordarea problemei Basarabiei, tot în premieră, într-o lucrare artistică cum este romanul, au fost înterpretate de ideologii sovietici în primul rând ca o încercare a autorului de a-l reabilita pe cel care a fost declarat criminal de război, în al doilea rând, ca o ridicare de ”pretenții teritoriale”. Articolul din revista sovietică fusese inspirat, evident, de către secția de propagandă a CC al PCUS și nu aborda decât aspectele politice ale romanului, considerându-se că, prin atitudinea sa, autorul aduce o ofensă memoriei oamenilor sovietici și dăunează raporturilor politice dintre cele două țări.

Într-o zi, am ajuns cu Aurel la Palatul Brâncovenesc din Mogoșoaia în a cărui incintă se afla și Casa de creație a scriitorilor. Deodată, Aurel îmi propune să-l vizităm pe Marin Preda, mentorul și prietenul lui mai mare, care tocmai stătea acolo și la care Aurel, scriitor și el (abia scoese romanul ”Marele iubiri”), avea o treabă. Era ora mesei de prânz și l-am găsit pe maestru la cantina. Ne-a poftit și pe noi la masă. El părea destins, glumea mereu, dar cam sumbru. Pe urmă ne-a invitat la el. Nu în prima, ci în a două încăpere, ne-am așezat în fotolii și gazda ne-a tratat cu un coniac.

Nu era cazul să-i iau un interviu (acum, sincer vorbind, regret acest lucru) – lucram în presa sovietică și știam foarte bine legile aspre de atunci: dacă cineva ”a greșit” și a fost osândit de presa centrală, devenea în mod automat un proscris, un fel de persona non grata. Ceea ce însemna că interviul meu cu Marin Preda nu avea nicio șansă să fie publicat – n-ar fi permis cenzura. De aceea, discuția noastră a fost una generală, eu n-am abordat tema romanului ”Delirul”, cu atât mai mult cu cât nici nu-l citisem încă. Deși, teoretic vorbind, nici eu n-aș fi fost de acord cu reabilitarea mareșalului Antonescu, n-am riscat să polemizez cu autorul cărții pe care nu o citisem (să nu cad în derizoriul des întâlnit în perioada sovietică gen ”n-am citit, dar nu sunt de acord”). Un lucru însă îl știam bine și atunci: puterea comunistă nu a catadicsit niciodată să facă distincția între opera de artă, cu tot specificul ei, și politică. Exemple ale acestui fenomen trist din viața literară și artistică sovietică cunoaștem cu duiumul – scriitori, pictori, compozitori, regizori – au pătimit tocmai pe motiv că operele lor ”nu s-au înscris în linia politică a partidului”. Este de ajuns să ne aducem aminte de prigonirea lui Boris Pasternak pentru romanul lui ”Doctorul Jivago” sau a lui Alexandr Soljenițîn pentru cărțile lui, hărțuirea lui Dmitri Șostakovici pentru muzica lui modernistă (articolul din ”Pravda” se numea ”Haosul, în loc de muzică”), ”interzicerea”  poeziei Annei Ahmatova și a prozei lui Mihail Zoșcenko ș.a.m.d.

Un singur regret

De un singur lucru legat de ”Delirul” m-a întrebat Marin Preda: dacă îl cunosc pe Petrov, autorul articolului de la ”Literaturnaia Gazeta”. Părea afectat de încărcătura acuzatoare a articolului. I-am răspuns că nu-l cunosc, dar se pare că e vorba de un pseudonim. Zece ani mai târziu, la Moscova, am aflat cine a fost autorul – un literat reputat, un cunoscător al literaturii și limbii române, dar nu este cazul să-i spun eu numele; de altfel nici nu exclud posibilitatea ca el să nu fi exprimat sincer propriile păreri în acel articol. De-a lungul anilor, în postura mea de ziarist-românist care s-a aflat uneori între două focuri, am învățat un lucru: să fiu tolerant și înțelegător și să nu cad în capcana politicului.  Cum uneori apar nori negri deasupra relațiile dintre români și ruși, trebuie să rămâi întotdeauna, cât poți, o punte de legătură între cele două tabere, pentru că ești printre puținii care-i cunosc bine și pe unii, și pe alții. În acest sens, vizita mea la maestrul Marin Preda în vara fierbinte a anului 1975, chiar în toiul scandalului politic bilateral legat de opera marelui artist, a fost pentru mine edificatoare și poate decisivă.

Regret un singur lucru – că nu i-am spus atunci cuvintele de laudă, admirație și gratitudine pe care i le-aș fi spus lui astăzi când îi cunosc cât de cât opera și îndeosebi romanul lui formidabil, ”Delirul”…

(Va urma)

Citiți primele părți din amintirile corespondentului rus în România, Vyacheslav Samoshkin, aici:

http://www.vestidinrusia.ro/2018/06/19/timp-inapoi/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/06/27/timp-inapoi-ii/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/07/05/timp-inapoi-amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-iii/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/07/12/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-iv-deodorant-si-lenin/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/07/19/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-v-omar-khayyam-in-loc-de-ostasul-sovietic/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/07/26/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vi-conditii-mai-omenesti-decat-in-gulag/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/08/02/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-vii-o-veste-groaznica-venita-din-chile/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/08/09/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-viii-suflet-de-jucator/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/08/16/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-ix-o-poveste-trista/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/08/23/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-x-un-sentiment-de-gratitudine/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/08/30/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-xi-initiere-intr-o-romanie-profunda/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/09/06/4388/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/09/13/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-xiii-cu-rucsac-alaturi-de-andrei-rubliov/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/09/20/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-xiv-o-medalie-cu-bucluc/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/09/27/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-xv-subiecte-de-contact/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 161203