Putin despre ralația Rusia-ASEAN
14/11
Premierul Japoniei a promis să încheie un Tratat de pace cu Rusia
15/11

Timp, înapoi! Vyacheslav Samoshkin (XXI): Deschizând un capitol nou

Vyacheslav Samoshkin

Cu plecarea mea în România, în august 1976, s-a încheiat un capitol din viața mea, un capitol, aș zice, pregătitor pentru perioada care a urmat și în care am avut şansa să lucrez la Biroul Agenției de Presă ”Novosti” din București în calitate de corespondent permanent, timp de peste șase ani, în loc de termenul obișnuit de trei-patru ani.

Obligațiile mele de serviciu includeau finalizarea lucrului asupra fiecărui număr de revista ”Aurora”, înainte de a-l preda la editură și tipografie, precum și pregătirea de corespondențe, reportaje, articole și interviuri atât pentru agenție (buletinul ”Mejdunarodnaia Informația”, destinat presei republicane și regionale), cât și, în exclusivitate, pentru ziare și reviste centrale care nu aveau corespondenți proprii la București. Iar faptul că în capitala României nu erau acreditați decât corespondenții ziarelor ”Pravda” și ”Izvestia”, ai revistei ”Novoie Vremea” și ai postului de Radio al Moscovei (plus ai TASS-ului, bineînțeles), scriam, practic, pentru toată presa centrală, începând cu ziarele ”Komsomolskaia Pravda” și ”Sovetskaia Rossia” și terminând cu revista ”Ogoniok” al cărei autor permanent am devenit cu timpul. Aici trebuie precizat un detaliu. România, cu orientarea sa politică de independență față de URSS, nu reprezenta nici pe departe o prioritate pentru presa sovietică. Cu mai multă regularitate erau publicate materiale despre Ungaria, Bulgaria sau RDG. Dar anumite date din calendarul politic și diplomatic al relațiilor bilaterale sovieto-române, precum Ziua de 23 august, Ziua Republicii sau un eveniment major, de exemplu, un congres al PCR, erau pretexte informaționale suficiente pentru a publica un material despre ”cum trăiește astăzi România socialistă și oamenii ei”.

În această ordine de idei, munca ziaristului de la ”Novosti” se deosebea de cea a ziaristului de la TASS care trimitea la Moscova preponderant știri scurte, de regulă, nesemnate de autor. Iată de ce a existat și o glumă, precum că agenția TASS este un mormânt al ziaristului necunoscut…

În ce privește promovarea materialelor despre URSS pentru presa românească și, respectiv, executarea comenzilor acesteia pentru asemenea materiale (articole, interviuri cu personalități de seamă, fotografii etc.), toate acestea făcea parte din preocupările șefului Biroului ”Novosti” și ale adjunctului său.

Înainte de a pleca la București, mi-am propus, chiar mi-am întocmit o listă de priorități, să realizez, în timpul șederii aici, câteva lucruri:
– să-mi perfecționez limba română;
– să scriu o carte despre România;
– să traduc literatură română, inclusiv poeți români;
– să scriu o carte, o nuvelă sau chiar un roman despre ruși-lipoveni; prietenul meu mai mare, cunoscutul poet Egor Isaev care mi-a sugerat această idee mi-a propus și titlul pentru o asemenea carte, ”Lipovenii”;
– să scriu și poezii, inclusiv pe teme românești.

Legea este lege

Postfactum, trebuie spus că la urma urmei am îndeplinit aproape toate punctele, mai puțin cel cu romanul despre lipoveni. Și aici a intervenit o circumstanță care astăzi n-ar fi existat. Contactele mele cu lipovenii ca, de altfel, și cu toți ceilalți cetățeni români în aceea epoca au fost limitate de faptul că, în conformitate cu o lege respectivă, cetățenii români în anii ’70-’80 au fost obligați să aibă o aprobare de sus pentru a avea contacte cu străinii, mai mult, erau obligați în urma unor asemenea contacte să facă un raport – este clar pentru cine – cu privire la conținutul discuțiilor avute cu străini. Legea respectivă a fost introdusă de Ceaușescu, dacă nu greșesc, în 1971. În orice caz, nu puteam să abuzez de amabilitatea și ospitalitatea rușilor-lipoveni pentru a nu-i expune la consecințe neplăcute. Asta în pofida faptului că nici ei, în marea lor majoritate, nu dispuneau de secrete de stat, nici eu nu le căutam în activitatea mea profesională de ziarist. Dar legea este lege…

Socoteala de acasă

A mai fost un punct din lista mea. Încă în noiembrie 1975, la Moscova au avut loc o conferință a Societății de Prietenie Sovieto-Română când, în urma alegerilor, am devenit și eu membru al Conducerii Centrale a acestei organizații. La cocteilul organizat a doua zi la Ambasada României s-a adunat o lume bună: Boris Minakov, fostul ministru-consilier la Ambasadei Sovietice din București, Nikolai Rembievski, responsabilul pentru România din Secția Internațională a CC al PCUS, colonelul Alexei Antosiak, autorul cărții ”În luptele pentru eliberarea României”, Laurențiu Duță, corespondent permanent la ziarului ”România Liberă”… A fost de față și primul meu profesor de limba română, Iuri Petrovici Zaiuncikovski. Am stat de vorbă cu el și la un moment dat îmi spune:

– Ce zici dacă te apuci să scrii o teza de doctorat în materie de literatura română, de pildă, pe tema: Probleme filozofice în poezia lui Lucian Blaga?

– Nu m-am gândit încă la așa ceva, dar este o idee tentantă. Acuma, sincer vorbind, revista ”Aurora” de care mă ocup îmi ia foarte mult timp, poate că ceva mai târziu…

Pe când mi-am început pregătirile pentru plecarea în România, am revenit la această idee și am inclus-o în lista cu pricina. Dar nici ea nu a fost onorată. O lene din mine? Sau, poate, dacă tema era legată de opera lui George Bacovia aș fi marșat cu dragă inimă?.. Îmi aduc aminte, atunci când scriam teza de diplomă la universitate, a fost o analiză comparativă a poeziei lui Pasternak și a celei lui Maiakovski m-am saturat atât de mult cu statul prin biblioteci, încât nu m-am folosit de posibilitatea de a face și teza de doctorat atunci, deși această posibilitate a existat – eram tânăr și mă atrăgea o viață vie și creația poetică proprie și nu disertații despre alții…

În orice caz, în România urma să învăț o zicală populară bună: socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la piață. Așa a fost și cu lista mea…
                                                                                                                                                                                                                   (Va urma)

Citiți celelalte părți din amintirile corespondentului rus în România, Vyacheslav Samoshkin, aici:

http://www.vestidinrusia.ro/2018/06/19/timp-inapoi/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/06/27/timp-inapoi-ii/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/07/05/timp-inapoi-amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-iii/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/07/12/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-iv-deodorant-si-lenin/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/07/19/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-v-omar-khayyam-in-loc-de-ostasul-sovietic/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/07/26/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vi-conditii-mai-omenesti-decat-in-gulag/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/08/02/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-vii-o-veste-groaznica-venita-din-chile/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/08/09/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-viii-suflet-de-jucator/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/08/16/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-ix-o-poveste-trista/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/08/23/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-x-un-sentiment-de-gratitudine/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/08/30/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-xi-initiere-intr-o-romanie-profunda/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/09/06/4388/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/09/13/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-xiii-cu-rucsac-alaturi-de-andrei-rubliov/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/09/20/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-xiv-o-medalie-cu-bucluc/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/09/27/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-xv-subiecte-de-contact/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/10/04/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-xvi-la-marin-preda-in-vara-fierbinte-1975/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/10/11/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-xvii-sa-fii-darz/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/10/25/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-xviii-caii-postali-ai-progresului/

http://www.vestidinrusia.ro/2018/11/01/amintirile-unui-corespondent-rus-in-romania-vyacheslav-samoshkin-xix-lumina-vine-dinspre-moldova/

Timp, înapoi! Vyacheslav Samoshkin (XX): O încercare de schimbare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 144734