Planurile NATO în Marea Neagră nu vor rămâne fără răspuns
15/02
Premierul rus despre ”o poveste schizoidă” a noilor sancțiuni ale SUA
15/02

URSS în Afganistan – un tărâm al conflictului fără sfârşit! Din însemnările astrologului Sergiu Bălan

15 februarie 1989... 30 de ani de la retragerea trupelor sovietice din Afganistan / Foto: RIA Novosti

În urmă cu fix 30 de ani, la 15 februarie, ultima coloană a armatei sovietice părăsea teritoriul afgan, după o prezenţă lungă şi costisitoare atât material, cât şi în ceea ce priveşte vieţile omeneşti. Cum s-a ajuns la această situaţie aflăm după ce ne instalăm comod pe spinarea unei cămile bactriene (cu două cocoaşe) şi pornim într-o călătorie prin istoria ţării ai cărei locuitori par să nu aibă cuvântul “pace” în lexic…

Teritoriul cu relief predominant muntos (lanţul Hindukush), ceva câmpii aride şi podiş, locuit în văile verzi şi fertile de pe lângă unele oraşe, nu prea a cunoscut liniştea. Plasarea strategică a ţării a fost motiv de ocupaţie pentru Darius cel Mare, Alexandru Macedon, apoi pentru arabii care au adus Islamul; au urmat mongolii cei aprigi, Ginghis Han şi Timur Lenk, împărţirea teritoriului cu Iranul.
Statul afgan paştun (populaţia majoritară) este constituit în anul 1747, sub conducerea lui Ahmad Shah Durrani, iar secolul al XIX-lea este marcat în istoria afganilor de războaiele cu Marea Britanie, dornică să-şi sporească portofoliul de supuşi; parţial i-a reuşit, dar în 1919, după cel de-al treilea război afgano-englez, Afganistanului îi este recunoscută independenţa.
Până în 1929 se fac unele reforme, conducătorii se tot schimbă unii pe alţii şi astfel ajungem în 1973, când vărul regelui Mohammad Zahir Shah îi ia acestuia locul şi se proclamă preşedinte. Afganistanul devine din monarhie republică.
Apoi, la 27 aprilie 1978, puterea se schimbă din nou, conducerea fiind preluată de Partidul Democrat al Poporului, cu doctrină comunistă. Şi de această dată apar neînţelegeri care au drept rezultat două facţiuni şi conflict intern care escaladează spre război civil, în ciuda reformelor sociale (alfabetizarea populaţiei, drepturi politice pentru femei, etc.) şi agrare.

Intrarea trupelor sovietice în Afganistan (24 decembrie 1979, la cererea expresă a conducerii legitime afgane) are loc tocmai pe fondul acestui climat belicos, profund instabil, ca suport pentru restaurarea echilibrului politic intern. Conducerea este preluată de către şeful celeilalte tabere din Partidul Democrat, Babrak Karmal; problema este că şi opoziţia se organizează, ceea ce sugerează prelungirea conflictului deja în plină exprimare.
Prin urmare, se disting două tabere – Partidul Democrat Popular din Afganistan, aflat la putere şi mujahedinii (rebelii islamişti), cărora li se alătură Al-Qaida (organizaţie fondată în 1988, special pentru a întări rezistenţa anti-sovietică în Afganistan) şi, mai târziu, talibanii (derivaţi din mujahedini, după 1993). Fireşte, toată opoziţia este finanţată şi înarmată copios de către SUA, Marea Britanie, Egipt, Pakistan, Arabia Saudită (Osama era saudit, plin de bani şi în relaţii excelente cu CIA). De exemplu, armele ajungeau la mujahedini de la CIA, via serviciile secrete pakistaneze.
La 4 mai 1986, Karmal este înlăturat şi la putere ajunge Mohammad Najibullah, ultimul conducător comunist. El va demisiona în anul 1992, nu înainte de a asista la retragerea trupelor sovietice din Afganistan, după Acordul de la Geneva, la 15 mai 1988 şi la 15 februarie 1989.
Războiul civil din această ţară (început în 1978) continuă şi în ziua de astăzi, după ce talibanii au câştigat puterea în 1996, instituind un regim dur, bazat pe Sharia (legea islamică). Este drept că unii combatanţi s-au schimbat; talibanii au fost susţinuţi de SUA cât timp au acţionat antisovietic. Ulterior, Afganistanul a devenit o veritabilă pepinieră pentru teroriştii fundamentalişti, iar americanii s-au trezit cu “bomba teroristă” în braţe şi nici acum, la mulţi ani de la dispariţia inamicului public nr.1, Bin Laden, nu pot spune că au rezolvat problema. Povestea ucenicului vrăjitor…

Că luptătorii armatei sovietice (cei aproximativ 642.000 de soldaţi detaşaţi) nu au avut viaţă uşoară în acest conflict (parte a Războiului din Afganistan, război care nu pare a se încheia prea curând) este prea bine ştiut. Ce se ştie foarte puţin (oare de ce?) este ajutorul concret dat populaţiei şi statului afgan de către Uniunea Sovietică atât înainte, cât şi în timpul conflictului cu opoziţia afgană – drumurile, podurile, spitalele şi şcolile construite, permanenta asistenţă pe toate planurile! Prezenţa militarilor sovietici în Afganistan a costat URSS aproximativ 50 de miliarde de dolari USA (adică 15 milioane de dolari pe zi).
Cei 9 ani de confruntare sovieto-mujahedină au însemnat morţi în ambele tabere (14.000 de militari sovietici şi circa 1 milion de combatanţi afgani), precum și peste cinci milioane de civili afgani refugiaţi în Iran şi Pakistan, pierderi materiale importante. Ceea ce iniţial părea a fi o intervenţie rapidă (la cerere), de restabilire a ordinii într-o ţară vecină şi prietenă, s-a transformat într-un război de gherilă. Mujahedinii (sprijiniţi de la mare distanţă geografică de către SUA, Marea Britanie, Egipt şi Arabia Saudită cu arme, bani, consilieri militari şi instrucţie în tabere speciale de antrenament) au întreţinut conflictul armat, organizându-se în grupuri care au hărţuit fără încetare unităţile armate sovietice. Când implicarea URSS nu a mai fost considerată oportună de către conducătorii săi, armata sovietică a fost retrasă (15 februarie 1989). Ulterior, după demisia lui Najibullah în 1992, Afganistanul a intrat pe mâna “aliaţilor” săi. Războiul continuă şi bineânţeles, se pretinde că acest lucru nu are nici o legătură cu faptul că subsolul Afganistanului este foarte bogat în resurse minerale de tot felul, în special litiu (util în fabricarea bateriilor, de ex.).


Harta natală a Afganistanului

Din punct de vedere astral, Afganistanul este Leu (data naşterii este 19.08.1919) cu Ascendent în Scorpion. Structură puternică, graţie căreia a rezistat (cel puţin până acum) încercărilor deloc puţine sau uşoare. Opoziţia dintre conjuncţia Soare/ Saturn (conducătorul, guvernul, puterea, autoritatea, legile) şi Uranus exprimă cel mai bine permanenta schimbare şi oscilarea între tradiţie şi modern, conservatorism şi evoluţie. Soarele afectat mai indică şi existenţa inamicilor, mulţi şi puternici (vezi imperiile care au râvnit, în decursul istoriei, la această ţară).
Harta natală de la 1919 se distinge printr-o mulţime de careuri în T, care alcătuiesc o Mare Cruce (un Mare Pătrat mai aparte). Structura este cu atât mai interesantă cu cât cuprinde Axa Destinului, Soarele şi Saturn, Uranus postat în casa a IV-a (a poporului).
Este cea mai intensă configuraţie (astrologul rus Pavel Globa consideră că, simbolic, aparţine elementului Foc!) – presupune foarte multă energie, care se cere a fi consumată, eliberată, dar şi multă rigiditate în relaţia cu lumea şi tendinţa de a impune altora propriul model de viaţă; rezolvarea unei situaţii de criză atrage automat o altă criză, ş.a.m.d. Pătratul înseamnă unghi de 90 de grade, adică îngrădire, constrângere, presiune. Ce poate ieşi din aceste date decât conflict, explozie, totul pe termen lung (sunt implicate semnele crucii fixe – Taurul, Leul, Scorpionul, Vărsătorul)?
Luna (poporul, fertilitatea, bogaţia) afectată în semn de Aer (Gemeni) indică sărăcia populaţiei, agitaţia, neliniştea, nivelul scăzut al traiului, posibilitatea exodului în ţări cu acelaşi tip de spiritualitate (sextil cu Marte din casa a IX-a a străinătăţii, relaţiilor externe şi a religiei). Marte şi Pluton (semnificatori ai războiului, armatei, violenţei, agresivităţii) sunt plasate în casa a IX-a, iar Nodul Sud Lunar (lezant când este prost aspectat) este în casa a VII-a (a afacerilor externe, inamicilor, conflictelor internaţionale).

Dacă analizăm harta de la 17 iulie 1973, când s-a proclamat Republica Democrată Afganistan, vedem că noua entitate statală este un Rac cu Ascendent în Balanţă. Semne cardinale, de început, care patronează evenimente pe termen foarte lung. Teoretic, chiar dacă s-ar dori, o revenire la monarhie este extrem de puţin probabilă!
Pe Ascendent stă Uranus (agentul revoluţiilor) în opoziţie cu Marte din casa conflictelor interna-ţionale şi în pătrat cu Soarele – predispoziţie clară la tensiuni şi descărcări brutale de energie, tot cu inamici puternici, iar Luna (poporul) este în Vărsător (tot semn de Aer), afectată de Venus – neşansă în toată regula!
Prima casă îl conţine pe Pluton, care determină regenerarea (prin moarte şi violenţă) pe termen foarte lung; să nu uităm că este o planetă lentă, iar în horoscopul progresat asta se traduce prin mulţi, mulţi ani de-atunci încolo!
În casa a II-a (a resurselor naţionale) stau Neptun (gazele şi petrolul) bine aspectat (într-o vreme chiar a avut bine de câştigat această ţară de pe urma exporturilor) şi Lilith, în opoziţie cu Saturn din casa a IX-a a străinilor (posibile forţe străine care doresc ceea ce este al afganilor)…
Nu trebuie să fii astrolog pentru a concluziona că Afganistanului nu-i este hărăzită liniştea!

Data de 24 decembrie 1979, când trupele sovietice au intrat în Afganistan, aduce Uranus pe Ascendentul hărţii din 1919. Uranus reprezintă noul, eliberarea, revoluţia şi evoluţia; din păcate, aspectul pe care îl face cu Uranus natal din casa a IV-a a teritoriului și a poporului (o cuadratură), îl împiedică să-şi îndeplinească misiunea. Interesant este că poziţia lui Uranus natal predispune la emancipare şi modernizare, în ciuda tensiunilor existente. Este chestiune de liber arbitru ce faci cu excesul de energie de care dispui, cum îl foloseşti – să creşti şi să te dezvolţi sau să-l converteşti în interesul altora, prin conflicte interminabile.
Axa Destinului în tranzit face cruce cu Axa Destinului natală – este clară condiţia de răscruce pentru destinul acestui popor; Nodul Nord Lunar (Sensul Vieţii) în tranzit face conjuncţie cu Saturn şi Soarele natale (ocazia perfectă pentru afirmarea autorităţii, responsabilităţii celor de la conducere, reuşită socială), iar Nodul Sud Lunar (Datoria kharmică) în tranzit face conjuncţie cu Uranus natal (aspect de kharmă colectivă; era important ca tot poporul să aleagă în sensul evoluţiei; din păcate, şi mujahedinii au avut sprijin popular şi rezultatele se văd şi acum).

Interesant este că la 15 februarie 1989, când s-a încheiat oficial retragerea sovietică din Afganistan, Axa Destinului în tranzit este tot în cuadratură cu cea natală din harta afgană, dar Nodul Nord (Sensul Vieţii) este peste Uranus natal şi Nodul Sud (Datoria Kharmică) este conjunct cu Saturn/Soare natale. Deci… tot răscruce! Poziţia inversată a Nodurilor Lunare în tranzit arată cum atât conducătorii, cât şi întregul popor, încep să culeagă roadele alegerilor pe care le-au făcut cu 10 ani în urmă. Nodul Nord (Sensul Vieţii) în tranzit activează o stea fixă fastă, Deneb (la 5 grade Peşti), o stea a creativităţii, a talentului la scris, dar şi a naivităţii şi a rănirilor prin muşcătură. Deneb şi Sensul Vieţii, din casa a IV-a (a poporului) fac cuadratură cu Luna natală (stăpâna naturală a casei a IV-a), adică, în viitor, poporul afgan a cam dat dovadă de naivitate şi s-a ales cu “muşcătura prietenilor” din bogăţiile sale.

Este uşor de remarcat că data “naşterii” Afganistanului – 19.08.1919 conţine trei cifre de 1 şi trei cifre de 9. Deci, un perpetuu început şi sfârşit, într-o continuă succedare de evenimente…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 75700