Roman Abramovici vinde un pachet din acțiunile Nornikel
13/03
Cel mai bogat londonez este Mihail Fridman
13/03

Alegeri 2019: Elitele europene, gata să acuze Rusia de eșecul lor

Foto: Sputnik

”Hackerii ruși și-au intensificat campania de tulburare a alegerilor din luna mai, obligând funcționarii UE și companiile tehnologice să caute insistent un răspuns”, avertiza Financial Times. Articolul abundă de declarații alarmiste venite de la diferiți specialiști din domeniul politicii și al securității cibernetice, fără a oferi însă nici măcar un exemplu care să confirme principala concluzie despre ”activitatea tot mai intensă” a hackerilor din Rusia, scrie, într-un comentariu pe această temă, Vladimir Kornilov de la agenția RIA Novosti.

Dacă politicienii europeni (iar FT citează părerile a trei ”înalți diplomați” din UE, fără însă a-i numi), dețin informații despre activitatea infractorilor cibernetici, logic ar fi să le împărtășească. Dar consumatorilor occidentali de informație nu le rămâne altceva decât să speculeze ce au de gând rușii.

Ideea ar fi că hackerii ar trebui să spargă niște computere. Este bine cunoscut avansul tehnologiei electronice din Occident și se poate presupune că, probabil, toate procesele de votare se derulează acolo prin internet. Prin urmare, iată un spațiu de creație pentru pirații cibernetici. Dar, scrie autorul comentariului din RIA Novosti, ne grăbim să-i dezamăgim pe cei care cred în avantajele tehnologice ale Europei: pentru organul legislativ suprem al UE, alegerile se desfășoară după tradiția bătrânească, adică alegătorii completează buletinele de hârtie, pe care membrii comisiilor electorale le numără manual.

Singura excepție este mica Estonie, care se mândrește cu faptul că a fost prima în lume care a introdus votul electronic, încă din 2005. De atunci, se votează pe internet. Și nu pare să se fi produs ceva probleme. În 2014, când au fost aleși cei șase euro-deputați, 31% dintre alegători s-au folosit de posibilitatea de a vota online. La alegerile pentru parlamentul estonian, recent încheiate, aproape 44% dintre voturi au venit prin rețeaua de internet. Dacă hackerii ruși chiar ar pune la cale atacuri pentru viitoarele alegeri în Parlamentul European, de ce nu s-ar fi antrenat pe Estonia? Dar, din câte se știe, nu au existat incidente.

Presupunând că rușii s-ar opri la euro-deputații estonieni (acum, după ieșirea Marii Britanii din UE, vor fi șapte, dar tot mai puțin de un procent la nivel de parlament), acest lucru nu ar schimba rezultatele în ansamblul lor. Iar cu excepția Estoniei, nici o altă țară din Uniunea Europeană nu intenționează, pentru moment, să introducă votul electronic. În acest caz, pe cine și ce ar trebui să spargă hackerii, pentru a influența rezultatul final al votului?

Dar faptele nu împiedică diferitele mijloace de informare în masă să inflameze permanent temerile legate de o intervenție programată a hackerilor ruși. ”În realitate, Uniunea Europeană nu are vreun plan de prevenire a spargerii alegerilor”, avertiza publicația americană Wired. ”Rusia va întreprinde acțiuni fără precedent pentru a arunca în aer viitoarele alegeri pentru Parlamentul European”, proclama fostul secretar general al NATO, Anders Rasmussen, actual consilier al președintelui Ucrainei, Petro Poroșenko.

Tot despre inevitabilul amestec al Rusiei în procesul electoral se vorbește și în raportul structurii sorosiște numită ”Consiliul european pentru relații internaționale”. Raportul are un titlu caracteristic: ”Alegeri europene 2019: cum antieuropenii planifică să distrugă Europa și ce trebuie făcut pentru a-i opri”. E adevărat, accentul se pune aici pe ”dușmanii interni”, care, firește, sunt tot ”arma Kremlinului”.

Nu întâmplător, premierul Rusiei, Dmitri Medvedev, a răspuns la aceste acuzații: ”Alegerile încă nu au avut loc, dar noi suntem suspectați de ceva? (….) Sincer să fiu, este o prostie, i-aș spune chiar o prostie paranoică – să suspectezi pe cineva de un eveniment care nu s-a întâmplat încă. După alegeri să vină cu dovezi. Atunci vom vedea”.

Desigur, nimeni nu a luat în seamă. Șeful Consiliului European, Donald Tusk a lansat un apel la unitate în lupta împotriva ”forțelor externe anti-europene, care încearcă – pe față și în secret – să influențeze alegerea democratică a europenilor, așa cum s-a întâmplat cu Brexit”. De remarcat că nimeni nu a demonstrat că la referendumul privind ieșirea Marii Britanii din UE e existat vreo influență din afară dacă, desigur, nu punem la socoteală numeroasele tentative ale funcționarilor de la Bruxelles (inclusiv Tusk) de a schimba mersul votului prin campania lor într-o țară suverană.

… Am o părere. Toate aceste afirmații paranoice (cum a spus Medvedev) sunt făcute cu două scopuri. În primul rând, oficialii europeni încearcă să ridice interesul pentru alegerile care nu trezesc prea multă preocupare printre locuitorii continentului. Dacă în 1979 dreptul de vot a fost exprimat de 62% dintre alegătorii europeni, în ultimele două campanii au fost doar 43%. Iar în unele țări, acest indicator pare chiar hilar: în Slovacia, în urmă cu cinci ani, au votat 13% dintre alegători, în Cehia – 18%, iar în Slovenia – 25%. Asta în condițiile în care nivelul de mobilizare a blogger-ilor eurosceptici a fost considerabil mai ridicat decât cel al euro-fililor, ceea ce s-a văzut în cazul Marii Britanii și al Franței. Tocmai de aceea, elitele au mare nevoie să arunce știri false despre ”ingerință din afară”, măcar pentru a atrage atenția alegătorilor, de a-i mobiliza oarecum.

În al doilea rând, prin astfel de declarații, elitele (este valabil și pentru politicieni și pentru politologi și pentru jurnaliști) încearcă dinainte să justifice un eventual eșec, cum este considerat un succes al euroscepticilor. Aceștia pot pretinde în mod real la formarea, în viitoarea componență a Parlamentului European, a unui grup puternic. Dacă se va întâmpla așa, elitele vor avea nevoie de vinovați – că doar nu se pot învinovăți pe sine de o nouă nereușită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 75701