Dodon, despre dizolvarea parlamentului
07/06
Sistem inteligent de transport pentru St.Petersburg
08/06

Istoria nu iartă amnezia. Istoricul francez, despre cine a eliberat Europa de fascism

Istoricul francez, Annie Lacroix-Riz/ Foto: Réseau Voltaire:

La 6 iunie, pe coasta atlantică a Franței, au avut loc evenimente memoriale asociate celei de-a 75-a aniversări a debarcărilor aliate în Normandia. Nimeni nu diminuează semnificația operațiunii ”Overlord”, dar acea bătălie, așa cum a declarat, atunci când era ministru al apărării, Jean-Yves Le Drian, actualul șef al Ministerului de Externe francez, nu s-ar fi terminat cu succes „dacă nu exista Frontul de Est”. Această opinie este împărtășită și de istoricul francez, profesorul Annie Lacroix-Riz, care a acordat un interviu publicației ”Rossiiskaia Gazeta”.

                                                                                                                                               În foto făcut la 6 iunie 1944, trupele americane debarchează,                                                                                                                                              de la bordul navei, pe litoralul din Normandia/ Reuters

– Cei din Occident își aduc aminte de acest lucru, în zilele de jubileu?

Annie Lacroix-Riz: – Fără contribuția enormă a URSS, războiul nu ar fi fost câștigat. În acei ani, practic, nimeni în Franța nu a avut nicio îndoială în legătură cu acest lucru. Știți, imediat după înfrângerea și capitularea Germaniei hitleriste, la noi au fost organizate sondaje de opinie publică, care au arătat că până la 80% dintre francezi au fost convinși de acest lucru. M-am ocupat de acest subiect, am petrecut un număr imens de ore și de zile în arhive și am ținut în mâinile mele multe documente, în speță, cele care au fost desecretizate doar în ultimele decenii ale secolului trecut.

Se știe, cu siguranță, că francezii, aflați sub ocupație, își legau eliberarea de prezența trupelor sovietice – care zdrobeau armatele germane din est – și marcau pe hărți, cu o speranță crescândă, avansarea acestora. În plus, inerția americanilor și a britanicilor, care s-au decis să deschidă cel de-al doilea front în Europa abia la jumătatea anului 1944, când rezultatul războiului era deja predeterminat, după cum confirmă multe surse, provocau o nedumerire între compatrioții lor. Percepția URSS, ca o țară care a purtat greutatea principală a bătăliei cu nazismul, s-a păstrat la noi destul de mult timp și abia la începutul acestui secol, accentele de interpretare au început să se schimbe. Să luăm, de exemplu, muzeul memorial din orașul normand Caen, dedicat Celui de-al Doilea Război Mondial, în care am avut ocazie să particip la multe dezbateri. Așa că, am fost uimită de faptul că expoziția muzeului îi glorifică pe americani ca „eliberatori ai Europei”, iar despre contribuția sovietică se spune doar în trecere. Și acest lucru se face în situația când tocmai în Est au fost distruse trei sferturi, dacă nu mai mult, din trupele și tehnica militară ale inamicului comun.

Mă voi referi la istoriografia militară a Statelor Unite și a Marii Britanii, unde, în ultimii 15-20 de ani, au fost publicate o serie de lucrări despre războiul deja îndepărtat și despre rolul Uniunii Sovietice în ea. De exemplu, într-o carte foarte interesantă, ”Războaiele lui Stalin”, autorul ei, Jeffrey Roberts, explică în detaliu modul în care operațiunea militară sovietică ”Bagration” a devenit un sprijin neprețuit pentru aliații care au debarcat în Normandia. Or, la acea vreme, comandamentul sovietic, prin ofensiva pe scară largă desfășurată în Belarus, a dat
Wehrmacht-ului o lovitură atât de puternică, încât Hitler a fost privat de șansa de a transfera zeci de divizii germane de la est la vest.

– Dar acum nu cade bine să vorbești despre aceasta. Care sunt motivele?

Annie Lacroix-Riz: – Diminuarea rolului URSS în Cel de-al Doilea Război Mondial nu este o consecință a „amneziei” istorice. Aceasta este o politică bine gândită, cu intenția clară de a crea, în conștiința publică a popoarelor țărilor din Occident și nu numai, o realitate modelată artificial, care nu are nimic în comun cu adevărul istoric. În aceasta, meritul principal în victoria asupra celui de-al Treilea Reich este atribuit Statelor Unite și nu URSS. Scopul unei astfel de revizuiri mârșave a trecutului este să dăuneze imaginii Rusiei, ca succesoare a URSS. O geopolitică pură.

– În plus, interpretarea falsă a istoriei este promovată activ de către mass-media, inclusiv de cele de stat.

Annie Lacroix-Riz: – Am văzut filme realizate în acest spirit și, în momentele respective, le-am criticat aspru. Totul este distorsionat în ele. Prelucrarea metodică a opiniei publice a dus la faptul că, în prezent, o mare parte din populație are o idee foarte slabă despre ceea ce a fost, într-adevăr, războiul și cui datorează europenii pentru scăparea lor de fascism. Și manualele noastre școlare? În anii ’70-’80, am predat istoria și atunci, acestea, în general, reflectau imaginea reală a perioadei de război. Acum, în manualul de liceu, Uniunea Sovietică este menționată doar în secțiunea „Totalitarism”, unde apare împreună cu Germania nazistă. Tot acolo, într-un același rând cu Hitler și Mussolini, l-au pus pe Stalin și se afirmă că toți aceștia ar fi contat unul pe altul. În același timp, debarcarea din Normandia este numită drept momentul decisiv al Celui de-al Doilea Război Mondial. Ce vreți? Așa este ”mainstream-ul”, astăzi, în Occident. Cred că, în prezent, dacă aveam politicieni de talia generalului de Gaulle, ei nu ar fi permis așa ceva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 160933