Siluanov: O politică bugetară echilibrată, un beneficiu pentru Rusia
05/08
Poveștile unui însoțitor de tren
05/08

Ilia Repin – penelul de aur al picturii ruse! Din însemnările astrologului Sergiu Bălan

Ilia Repin. Sadko. 1876/ Foto: artchive.ru

Ilia Repin. Autoportret. 1887

“Pentru a fi un pictor credibil, trebuie să consideri adevărul ca fiind cel mai important lucru din lume…”
Afirmaţia de mai sus aparţine pictorului Ilia Efimovici Repin, de la a cărui naştere se împlinesc 175 de ani. Artistul care a reuşit să redea, poate ca nimeni altul (nu degeaba este considerat cel mai important pictor rus),  sufletul rusesc, pe pânză, s-a născut la 5 august 1844, la Ciuguev, regiunea Harkov. Micul Ilia iubeşte culoarea şi demonstrează, din fragedă copilărie, că este posesorul unui talent artistic. Primele “lecţii” într-ale pensulei şi culorilor le ia de la un meşter iconar din zonă, I.M. Bunakov, pe care îl şi ajută, din când în când, contra cost. Astfel, cu bănuţii agonisiţi, Ilia va merge la Sankt-Petersburg, unde se înscrie la Şcoala de Pictură; mai apoi, în anul 1863, intră la Academia Imperială de Arte. În perioada studiilor, lucrează ca zugrav, pentru a se întreţine.
În 1871, Repin absolvă Academia de Arte, fiind premiat cu Medalia de Aur şi cu dreptul de a studia în străinătate, pe cheltuiala Academiei. În următorul an se căsătoreşte şi, în 1873, pleacă, împreună cu soţia sa, la Viena, unde are loc Expoziţia mondială. La acest eveniment a fost trimis tabloul “Edecarii de pe Volga”, lucrare amplă (executată între anii 1870-1873), în care artistul Repin a dorit să exprime, prin trăsăturile personajelor, viaţa grea pe care o aveau oamenii obişnuiţi, în vremea respectivă.
Ilia Repin călătoreşte în Italia şi în Franţa, unde ia contact cu arta şi cu artiştii locului; nu este încântat, ba chiar îl dezamăgesc impresioniştii francezi, care “nu sunt interesaţi deloc de oameni… doar culori, costume şi lumină”. În străinătate, pictează “Sadko” (1876), fiind inspirat de un poem epic din Novgorod; artistul îşi materializează sentimentele faţă de Rusia, dorul de ţară, starea de spirit pe care o are, la momentul respectiv, înfăţişând alegerea pe care o face Sadko – dintre toate frumuseţile care i se înfăţişau (şi care reprezentau, fiecare, câte o naţiune, un popor), o alege, pentru a-i fi mireasă, pe frumoasa rusoaică Cernava (care este vizibilă în adâncul imaginii, stânga sus). În anul 1874, Repin devine membru al Asociaţiei Pictorilor Ambulanţi, un grup al artişilor realişti din Rusia; din 1877, se va întoarce la Ciuguev şi apoi, merge la Moscova, unde se va stabili, împreună cu soţia sa.
În Moscova, artistul frecventează Abramţevo – suburbie moscovită, unde Mamontov (cunoscut patron al artelor) organizase un club al artei şi al artiştilor. Locurile îl inspiră pe Repin – “Zi de vară în Abramţevo”, “Răspunsul cazacilor zaporojeni”; lucrarea din urmă îşi are originea într-o întâmplare din secolul al XVII-lea, istorisită în clubul artistic cu pricina. 13 ani i-a luat lui Repin să imortalizeze, pe pânză, grupul de cazaci strânşi în jurul funcţionarului care scria, pentru sultanul Mehmet al IV-lea, o scrisoare plină de duh şi de ironie, ca răspuns la pretenţiile de supunere şi de închinare a pământurilor. Cazacii râd în hohote şi propun, pe rând, idei de răspuns, care mai de care mai “inspirate”- este foarte interesant cum artistul a reuşit, în ciuda staticului, să inducă ideea de dinamism. În aceeaşi perioadă, Repin lucrează enorm (de altfel, el are capacitatea de a lucra, simultan, la mai multe proiecte); face portretele unor oameni de vază (Lev Tolstoi, Modest Musorgski, poetul Taras Şevcenko, Mendeleev, colecţionarul Tretiakov ş.a.) şi multe altele.
În 1882, familia pictorului revine la St. Petersburg, iar în anul 1887 intervine divorţul celor doi soţi. Repin se va recăsători, în 1899, cu o finlandeză cunoscută la Paris; de altfel, se va şi muta în Finlanda, la conacul “Penatî”. În 1901, începe să lucreze la o comandă a Guvernului rus – “Şedinţă ceremonială a Consiliului de Stat”, pe care o finalizează în 1903. Acesta este anul în care artistul începe să aibă probleme mari cu mâna dreaptă, care se atrofia, progresiv – de altfel, primele semne au fost după 1885, când Repin a finalizat “Ivan cel Groaznic şi fiul său”; artistul spunea că “soarta s-a răzbunat”, întrucât nu a respectat adevărul istoric referitor la actul brutal prin care ţarul, potrivit legendei, într-un acces de furie, l-ar fi lovit mortal pe fiul său.
1905 şi 1917 sunt ani revoluţionari, iar Ilia Repin, atât de bine ancorat în realităţile sociale, se inspiră plenar din aceste evenimente puternic modelatoare pentru societatea Imperiului Rus. După 1917, când bolşevicii au preluat puterea, artistul a fost chemat, în repetate rânduri, de către aceştia, să revină în Rusia, din Finlanda; Repin nu a dat curs invitaţiilor. Ba, mai mult, pictează “Bolşevicii”, lucrare emblematică pentru sentimentele pe care le are pentru noua putere – tabloul înfăţişează oameni urâţi, cu zâmbete strâmbe, care jefuiesc un băiat. Alte lucrări cu temă revoluţionară sunt “Nu l-au aşteptat” (care înfăţişează întoarcerea acasă a unui revoluţionar, din închisoare), “Procesiune religioasă în provincia Kursk”, “Întâlnirea”, etc.
Ilia Efimovici Repin se stinge la 29 septembrie 1930, lăsând o moştenire impresionantă în plan artistic (picturi, desene, schiţe). Marele său merit este că a surprins, cu ajutorul penelului şi al culorii, trăsăturile profunde ale personajelor înfăţişate şi întregul dramatism al evenimentelor, particularizat pentru poporul care l-a iubit şi îl iubeşte şi acum, cinstindu-i memoria şi opera.

Harta natală a pictorului Ilia Repin

Ilia Repin este Leu. Dar, ce Leu – spirit creator, generos, artist din faşă, cu proeminenţă artistică şi socială (a fost academician al Academiei Imperiale de Artă şi profesor la Academie)! Soarele său este conjunct cu Marte – sursă de energie, combativitate, forţă pentru a obţine ceea ce doreşte. Fiind vorba despre semnul Leului, emoţionalul se împleteşte cu o doză de agresivitate; ei bine, celebrul artist a sublimat în artă, în energie spirituală, toată agresivitatea nativă. Marte i-a furnizat uriaşa putere de muncă, ce i-a permis lui Repin să lase în urmă sute de lucrări, admirate, astăzi, în marile galerii ale Rusiei şi nu numai.
Tot Soarele face şi un splendid trigon cu rebelul Uranus – aspect care explică nealinierea la spiritul artistic al vremii, independenţa în opinie a artistului ( nu a fost de acord nici cu ţarii, nici cu bolşevicii, după ce le-a înţeles esenţa), dar şi cu Jupiter, un trigon furnizor de şansă, de oportunităţi diverse, de călătorii în străinătate, de spirit justiţiar.
Luna în Taur a accentuat sensibilitatea artistică (Taurul este patronat de Venus), dar i-a permis pictorului şi să se bucure mulţi ani de siguranţă financiară (lucrările sale au fost achiziţionate, în timp real, pe sume importante). Mercur oferă cheia existenţei lui Repin – planeta activează Regulus, o stea fixă, stea regală, care asigură ambiţie, statut social deosebit, faimă, succes fulminant, dar şi cădere, uneori. Mercur este mâna (şi manualitatea) care, prin poziţia în Leu, s-a exprimat artistic; până la un moment dat, când, probabil, s-a manifestat cuadratura cu Lilith, concretizată prin atrofiere. Pictorul a încercat să se folosească de mâna stângă, dar rezultatele nu au fost cele dorite.
Ascendentul în Scorpion, primul grad, explică energia psihică puternică, rezistenţa, determinarea, capacitatea de a folosi toate resursele pentru atingerea scopurilor (Repin munceşte mai mereu, încă din copilărie, pentru a-şi asigura fondurile necesare studiilor). Sensul Vieţii în casa a II-a (a banilor obţinuţi prin efort propriu) vine în completarea celor amintite.
Casa a V-a a artei şi a creativităţii este în Peşti, iar Neptun, stăpânul Peştilor, este plasat în casa a IV-a (a casei, a ţării natale) din Vărsător. Stelele i-au hărăzit lui Ilia Repin conectarea spirituală perfectă la filonul artistic, la sursa astrală a inspiraţiei, ca şi tematica lucrărilor sale – revoluţiile Vărsătorului în ţara sa natală, Rusia, poporul rus – cu imprevizibilul şi eroicul său spirit, legătura cu Dumnezeu şi credinţa neclintită – care definesc, practic, naţiunea rusă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 193238