Severodvinsk: Explozia ”bateriilor nucleare” și fake news
15/08
Incidentul aviatic al Airbus A321: Presa străină, despre minunea din lanul de porumb
16/08

File de istorie: 1944, începutul eliberării României (VII). La 75 de ani de la eliberarea țărilor din Europa Centrală și de Est de sub nazism

La 75 de ani de la eliberarea țărilor din Europa Centrală și de Est de sub nazism

Foto: Vesti din Rusia

În ajunul ofensivei, în cadrul operațiunii Iași-Chișinău, Consiliul militar al celui de-al 2-lea Front Ucrainean a emis o directivă, în care a propus „să se explice, întregului personal al trupelor, că acum, luptăm pe teritoriu străin; fiecare soldat și ofițer trebuie să fie extrem de vigilent, disciplinat și bine organizat și să lupte decisiv împotriva neglijenței, atitudinii de gură-cască și a imoralității. Să trateze populația civilă română cu demnitate și să prevină orice acțiuni neautorizate și arbitrare”. Directiva corespunzătoare a fost emisă și de către Consiliul militar al Frontului al 3-lea Ucrainean.

Comandanții unităților militare au vorbit subordonaților lor despre necesitatea de a trage o linie clară între masele muncitorești ale poporului român și elita pro-fascistă, că scopul ostașilor sovietici nu este să răzbune crimele comise în țara noastră, ci să învingă fascismul, să îi pedepsească pe criminalii de război și să elibereze popoarele din Europa de sub nazism.

O mare importanță a fost acordată activității în rândul populației din regiunile eliberate, din România. A fost creată administrația militară sovietică, sub forma unor birouri de comandant, sub controlul căreia, au fost restaurate autoritățile locale . Prin intermediul celor din urmă, se luau toate măsurile, ținând cont de interesele frontului și ale maselor de oameni. Aceasta a fost prima experiență de cooperare între administrația sovietică și autoritățile zonelor eliberate ale unui stat străin.

În județe au început să funcționeze prefecturile, în frunte cu prefecții, în orașe și sate – primării, conduse de primari. Au fost luate măsuri viguroase pentru restabilirea economiei urbane, reluarea activității școlilor, a instituțiilor medicale și ale întreprinderilor comerciale.
De o mare importanță era activitatea comună, cea a comandamentului sovietic și a forțelor democratice române, în educația politică a populației românești. Propaganda fascistă a reușit să intimideze o parte a poporului român, prin calomnia că Armata Sovietică va lichida toate proprietățile, îi va exila pe români în Siberia și în alte părți ale Uniunii Sovietice – pentru a reface orașele și satele distruse în timpul războiului – va distruge clerul și biserica, cultura română ș.a.

Populația a început să ofere o mare asistență în desfășurarea activității defensive. În zona Diviziei 38 infanterie, de exemplu, au ieșit, să lucreze la crearea fortificațiilor defensive, 1.500 de persoane, în loc de cele 500, planificate. Locuitorii din Botoșani, Seven și din alte așezări, în care se aflau spitale militare sovietice, aduceau – celor răniți – fructe, lapte și alte produse.

Ofiţeri sovietici discută cu un tanăr din oraşul Botoşani. În centru, membrul Consiliului militar al Frontului 1 Ucrainean, Nichita
Hruşciov, Romania, 19 mai 1944, Arh. Nr. 1-81860

Cooperarea administrației militare sovietice și a forțelor antifasciste românești a ajutat la rezolvarea, cu succes, a sarcinilor de natură politică și economică și la normalizarea vieții, pe teritoriul eliberat al României. Comportamentul uman al soldaților sovietici a întărit simpatia populației românești pentru ei, nu numai în zonele eliberate, ci și dincolo de linia frontului. Aceasta a avut o importanță deosebită în derularea evenimentelor militare și politice ulterioare, din țară, pentru întărirea spatelui frontului, pentru Armata Sovietică.

Propaganda sovietică i-a influențat, cu succes, pe soldații români. În unele zone ale frontului inamicului, noaptea, se auzea tot mai des: „Rusule, hai să ne dai știri de pe front, nu vom trage!” Sau: „Rusule, dă-ne ziarul, spune-ne cele mai noi știri”. Imediat ce stațiile de difuzare sovietice începeau să funcționeze, soldații români încetau focul. În timpul transmisiunilor, ofițerii români îi băgau pe soldați în blindate și în bordeie sau îi făceau pe aceștia să bată în șine de fier; cu toate acestea, în cazurile în care ofițerul era absent, băteau în șine după ce ascultau transmisiunile.

Comandamentul român le-a interzis soldaților să citească foile ambulante sovietice, sub amenințarea de pedeapsă cu varga. Dar, nimic nu a ajutat. Cazurile de trecere a soldaților români de partea armatei sovietice au devenit tot mai frecvente. Așadar, pe sectorul Corpului 34 de pușcași, la 6 iunie, un soldat al Diviziei 15 de infanterie română a trecut la sovietici și s-a adresat camarazilor săi, la radio, cu un apel pentru a trece de partea armatei sovietice; ca urmare, au trecut alți unsprezece soldați.

Pentru a împiedica trecerea soldaților români de partea Armatei Sovietice, comandamentul german și-a trimis reprezentanți la fiecare unitate românească. Autoritățile române, de asemenea, au luat măsuri de urgență. Antonescu a ordonat să fie împușcați toți cei la care se vor găsi pliante sau foi ambulante sovietice și cei care le spun, altora, despre conținutul lor. Dar nici aceste măsuri represive nu au ajutat. Soldații români au continuat să se alăture armatei sovietice.

În zona de la nord de Iași, 130 de soldați ai Regimentului 1 Infanterie, din Divizia 3 Infanterie Română, conduși de către comandantul batalionului și comandantul companiei, au trecut de partea Armatei Sovietice. A devenit mai frecventă trecerea soldaților și în alte sectoare ale frontului. Comandamentul român i-a trimis în spatele frontului pe toți cei proveniți din Basarabia – cea mai nesigură parte a Armatei Române.

În august,1944, numai pe al 2-lea Font Ucrainean, aproximativ 1.450.000 de pliante și foi ambulante au fost aruncate pe teritoriul inamic și au fost efectuate 18.900 de transmisiuni radio. În acestea, se vorbea despre ofensiva victorioasă a Armatei Sovietice de pe fronturile centrale, despre inevitabilitatea înfrângerii armatelor hitleriste și române; erau demascați fasciștii germani, drept cei mai răi dușmani ai omenirii, inclusiv ai poporul român. Erau difuzate, pe scară largă, apelurile generalilor germani și români capturați, în special apelul generalului-feldmareșal von Paulus. O activitate similară se efectua și în cadrul Frontului al 3-lea Ucrainean.

Starea politică și morală a Armatei Române se deteriora cu fiecare zi ce trecea. La sfârșitul lunii iulie,1944, comandamentul român a examinat moralul personalului unui număr de unități de pe front. S-a dovedit că nu numai soldații, dar și mulți ofițeri nu mai doreau să lupte împotriva URSS. Majoritatea comandanților regimentelor susțineau că „nu se mai poate conta pe unitățile lor”.

Cu nouăsprezece zile înainte de începerea Operațiunii Iași-Chișinău, comandantul Grupului de Armate ”Ucraina de Sud”, generalul Friessner, i-a raportat lui Hitler că „spiritul de luptă al românilor scade din ce în ce mai mult … poporul român este obosit de război și se va folosi de orice ocazie pentru a ieși din război”. Nu era vorba atât de oboseala poporului român, cât de lipsa sa de dorință, de a mai participa la un război antipopular și nedrept.

Tocmai acesta era motivul dezertării crescute din armată, al nesupunerii față de autorități și al manifestărilor pentru încheierea războiului. Numai în prima jumătate a anului 1944, 9.465 de militari români au fost condamnați pentru încălcarea disciplinei militare, iar 634 de persoane au fost condamnate la moarte, pentru dezertare.

În ciuda faptului că Armata Sovietică conducea lupte grele și crâncene în Belarus și în regiunile de vest ale Ucrainei, Comandamentul Suprem a continuat să consolideze trupele Fronturilor al 2-lea și al 3-lea Ucrainene, care urmau să acționeze în direcția Balcanilor. În perioada aprilie – august 1944, aceste Fronturi au primit o completare semnificativă a efectivelor și a echipamentelor: 875 de tancuri și piese de artilerie autopropulsate, 6.223 de tunuri și aruncătoare de mine, 13.142 de mitraliere, 116.000 de pistoale automate, 280.000 de puști și carabine și alte arme.

Flotei Mării Negre, din partea flotelor de Nord și a Pacificului, i-au fost transferate 6 nave de vânătoare mari și 20 de nave mici, 12 vedete cu torpile și 10 submarine transportate pe calea ferată. Până la începutul operațiunii, pe amândouă fronturile, au fost create rezervele necesare de combustibil, muniții și alimente.

(După paginile cărții «В боях за свободу Румынии»/ «În luptele, pentru libertatea României» de A.Antosiak, Moscova, 1974, alte surse din arhivele Ministerului rus al Apărării și din cele românești, precum și din presa rusă.)                                                                                                                                                                                                                                                                                                (Va urma)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 193236