Svetov: Polonia a primit ”un bobârnac” de la Trump
01/09
1 SEPTEMBRIE 1939 – Începutul dezastrului. Din însemnările astrologului Sergiu Bălan
01/09

1 septembrie 1939. De ce politicienii occidentali au memoria scurtă cu privire la datele istorice

Foto: Rossiiskaia Gazeta

Cele mai importante evenimente dedicate împlinirii a 80 de ani de la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial se vor derula în Polonia, prima atacată de către fasciști. Dar Rusia nu a fost invitată, ștergându-se din memorie viața a 600.000 de soldați sovietici, căzuți în luptele pentru eliberarea acestei țări de sub nazism. Academicianul Aleksandr CIUBARIAN (în foto) vorbește despre sancțiuni aplicate pe considerente din trecut, fake-uri despre război și despre memoria scurtă a politicienilor, într-un interviu acordat cotidianului ”Rossiiskaia Gazeta”.

– Mijloacele occidentale de informare în masă promovează punctul de vedere, potrivit căruia principalul declanșator al celui de-al Doilea Război Mondial a fost Tratatul de neagresiune încheiat între URSS și Germania. Dacă Stalin și Hitler nu l-ar fi semnat, războiul nu s-ar fi întâmplat. Sunt păreri și mai originale, cum că el ar fi început în 23 august – în ziua semnării Pactului Molotov-Ribbentrop. E ceva nou?

Aleksandr Ciubarian: – Acest punct de vedere a mai fost exprimat și înainte. Aș spune că este un clișeu, destul de răspândit, pentru evaluarea declanșării celui de-al Doilea Război Mondial. Și, care se încadrează destul de bine în actualul contex al acuzațiilor la adresa Uniunii Sovietice, vezi Rusia, de toate păcatele muritorilor. Și, en gros, poate fi împărțită și responsabilitatea ce revine Germaniei pentru îngrozitoare catastrofă în care s-a rostogolit lumea.

Dar, războaiele nu izbucnesc neapărat din cauza unui eveniment concret, foarte serios și important. Mai ales unele de genul celui de-al Doilea Război Mondial – cel mai groaznic război al secolului al XX-lea. Înțelegerea originilor lui este posibilă, doar ținând cont de numărul mare al condițiilor strategice. Iar, ceea ce ați exprimat este o abordare mai degrabă unilaterală, o interpretare jurnalistică simplistă. De ce nu am spune, spre exemplu, că războiul a început în septembrie 1938, după Acordul de la München. Mulți istorici cred că, dacă nu ar fi fost înțelegerea de la München, nu ar fi fost nici pactul din 1939. Putem afirma, de asemenea, că, dacă s-ar fi semnat, la Moscova, acordul privind convenția militară dintre Marea Britanie, Franța și Uniunea Sovietică (negocierile tripartite s-au desfășurat în lunile mai – august 1939 – n.r.), poate că Hitler nu s-ar fi încumetat să pornească războiul. Iar o asemenea presupunere este posibilă. Dar, al Doilea Război Mondial este o încrengătură de evenimente și interacțiuni mult mai complicată: geopolitice, ideologice și altele.

– Există documente referitoare la intențiile lui Hitler, datate înainte de august 1939?

Aleksandr Ciubarian: – Sigur că da. Există, spre exemplu, o hartă a Statului Major General al Germaniei, făcută în primăvara lui 1939, unde este indicată succesiunea ”activităților” de făurire a Marii Germanii. Ea poate fi văzută la expoziția, recent deschisă, la Moscova – ”1939. Începutul celui de-al Doilea Război Mondial”. Acolo și stă scris: ”Absorbire”: Polonia, Balcani, Europa de Nord, Marea Britanie, Franța. Și se termina, acest plan, cu Uniunea Sovietică. Data atacului – toamna anului 1941. Se mai știe, de asemenea, că în aprilie, Germania nazistă a luat decizia definitivă de a ataca Polonia. Așa-numitul plan ”Weis”. Hitler notase data ocupării – 24 august 1939, dar a amânat-o, apoi, cu o săptămână. Războiul a fost programat din timp, de către Germania. Prin Pact, naziștii au dorit să se securizeze de un război pe două fronturi. URSS a avut motivele ei.

– La deschiderea expoziției dedicate anului 1939, au fost prezenți și diplomați germani. Ideea vinovăției reciproce s-a făcut auzită clar în discursurile lor…

Aleksandr Ciubarian: – Nu voi comenta discursurile oficiale ale reprezentanților ambasadei germane. Dar, intenția de a împărți responsabilitatea între Germania nazistă și Uniunea Sovietică există cu adevărat. Chiar și asta este o poziție veche. Mai întâi, s-a afirmat că Hitler și Stalin au declanșat războiul. Apoi au spus că – nazismul și comunismul. Deși, majoritatea istoricilor și politicienilor germani recunosc Germania de atunci drept principal vinovat pentru al Doilea Război Mondial.

– Dar istoricii altor țări?

Aleksandr Ciubarian: – Istoricii din Polonia și din Țările Baltice sunt cu totul altceva; deseori, acolo, acțiunile Germaniei hitleriste sunt puse pe picior egal cu cele ale Uniunii Sovietice.

Ce poți să spui? Acest punct de vedere are tentă politizată. Numeroși istorici profesioniști resping această gândire îngustă, referitoare la acele evenimente. Totuși, trebuie pornit de la dovezi documentare și de la o analiză profundă a cauzelor celui de-al Doilea Război Mondial. Către el a condus tot mersul evenimentelor de după Primul Război Mondial. Și Versailles, care a generat inegalitate între țări, și München, cu împărțirea și înghițirea Cehoslovaciei… În întreaga lume pericolul fascismului a fost subestimat.

Lipsea încrederea între statele care puteau să opună ceva ideii de nazism. Nemții se înarmau de zor, dar Liga Națiunilor nu a putut să facă nimic împotriva lor. Nu a existat o puternică mișcare de contracarare (normativă, juridică și morală) în perceperea amenințării fasciste.

Iar, pentru Uniunea Sovietică, semnarea pactului nu a fost o decizie deloc ușoară, pentru că o perioadă lungă a fost principala forță de contracarare a fascismului, iar asta o recunoșteau toți. Pentru opinia publică din URSS, fascismul era cel mai mare pericol la adresa păcii. De aceea, desigur, semnarea tratatului a avut și costuri legate de reputație. Și, pentru că veni vorba, Stalin mereu s-a temut de un bloc antisovietic comun, iar, după München, Kremlinul s-a îngrijorat și mai mult. Acest lucru a determinat conducerea sovietică să încerce să ajungă la o înțelegere cu Germania. Pentru că, dacă nu s-ar fi înțeles cu URSS, Hitler s-ar fi putut înțelege cu Marea Britanie și cu Franța, așa cum făcuseră cu un an înainte.

Contactele Germaniei cu aceste state existau și continuau.

– Dar, presa occidentală scrie că aceste contacte nu au avut loc la nivel înalt…

Aleksandr Ciubarian: – Dar, reprezentanți de același nivel au fost și din partea Marii Britanii și din partea Franței la negocierile cu Uniunea Sovietică, din vara anului 1939. Ei au venit la Moscova fără împuternicirea de a adopta decizii. ”Sondarea” este o practică diplomatică obișnuită. Dacă ne referim la nivelul de contacte al naziștilor cu diplomații englezi și francezi, el a fost suficient de ridicat pentru a fi cunoscut la Kremlin. Iar, pericolul justificat al noii coaliții antisovietice s-a numărat printre argumentele lui Stalin în adoptarea deciziilor.

– În urmă cu un deceniu, la împlinirea a 70 de ani de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, în Rusia, a fost înființată o comisie de contracarare a tentativelor de falsificare a istoriei, în detrimentul intereselor Rusiei. Atunci, cuvântul fake nu era cunoscut, încă. Dar, au oare istoricii care apelează la fapte și la documente de arhivă, forța de a lupta împotriva bloggerilor? Informațiile false se răspândesc pe internet în mii și mii de copii…

Aleksandr Ciubarian: – Este de la sine înțeles că nici o comisie nu-i va putea calma pe bloggerii necinstiți. Dar, din cauza lor nu are de suferit doar Rusia. Este o tendință generală, la nivel mondial. Rolul internetului este mare în toate sferele vieții noastre. Iar istoricii trebuie, la rândul lor, să intre pe rețelele sociale cu documente, cu materiale de arhivă, cu fapte. Esențială este depolitizarea istoriei, încercarea ca această știință să nu servească anumitor politicieni. Iar oamenii de știință trebuie să aibă încredere unii în ceilalți și să poarte un dialog exclusiv științific. Spre exemplu, noi așa am reușit să lucrăm cu colegii germani. Manualul comun ruso-german a primit aprobarea specialiștilor occidentali. Deoarece cartea este construită pe comparația diferitelor puncte de vedere, în privința evenimentelor istorice. În privința bloggerilor, care scriu ce le trece prin cap – sunt un rău inevitabil. Și trebuie să ții cont de acesta. Adică, istoricii trebuie să colaboreze și mai intens cu presa de calitate și să scrie manuale corecte.

– Este interesant de aflat ce scriu, spre exemplu, aliații noștri francezi, despre al Doilea Război Mondial, în manualele lor?

Aleksandr Ciubarian: – Am fost recent în Franța, la o consfătuire legată de manualele de istorie. Apropos, inițiatorii au fost chiar gazdele. M-am uitat prin manualele francezilor. Al Doilea Război Mondial este prezentat acolo destul de unilateral. Chiar și contribuția URSS la înfrângerea fascismului era prezentată foarte laconic. Le-am atras atenția colegilor francezi și ne-am exprimat preocuparea, pentru că o astfel de imagine nu corespunde adevărului istoric.

– În ce măsură sunt dispuși istoricii occidentali să dezbată evenimentele istorice complexe, cu interpretare diferită?

Aleksandr Ciubarian: – La 1 octombrie, la Moscova, va fi o conferință despre începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Vor veni polonezi, letoni, germani, francezi, italieni, reprezentanți ai întregului spațiu fost sovietic. În total, oameni de știință din circa 20 de țări.

– Americani vor fi?

Aleksandr Ciubarian: – În ultimul timp, americanii acordă mult mai puțină atenție istoriei războiului, decât înainte. Nu au lucrări noi pe această temă. În general, și în Europa scade interesul pentru istoriografia clasică. După părerea mea, motivul rezidă nu doar în faptul că nu mai apar documente noi și interesante (toate au fost lansate, deja, în circuit). Un rol îl are și politica. Indiferent de ceea ce spun unii și alții despre ”împărțirea responsabilității”, tuturor le este clar cine poartă vina pentru acest război. Și cred că, colegii occidentali nu sunt dispuși să o repete încă o dată. Nici în privința Münchenului nu se mai fac astăzi studii serioase. Printre altele, eu nu văd nici conferințe de amploare, care să fie organizate în Europa, cu privire la 1939. În principal, în Polonia și în Țările Baltice, oamenii se interesează despre cum a început al Doilea Război Mondial.

– Autoritățile poloneze nu s-au deranjat să invite Rusia la comemorarea celui de-al Doilea Război Mondial. Istoricii din această țară sunt și ei politizați?

Aleksandr Ciubarian: – Am vorbit deja despre opinia intransigentă privind responsabilitatea egală a Germaniei și a Uniunii Sovietice. Sunt, printre istoricii polonezi, unii convinși că vina aparține, în exclusivitate, URSS. Deși, istoricii polonezi clasici, deseori, nu împărtășesc asemenea păreri. Oamenii de știință recunosc că este exemplul unei profunde politizări.

– Dar, istoricii polonezi clasici recunosc că țara lor este vinovată pentru lipsa dorinței de a ieși în întâmpinarea URSS, care a încercat, pentru început, să sară în ajutorul Cehoslovaciei, în 1938, iar apoi a cerut permisiunea ca trupele ei să treacă prin Polonia, pentru a lupta împotriva lui Hitler?

Aleksandr Ciubarian: – Întotdeauna este greu să-ți asumi vina. La modul general vorbind, evenimentele din august și septembrie 1939 trebuie așezate în contextul global. Printre istorici se vehiculează chiar și ideea că al Doilea Război Mondial a izbucnit mai devreme – prin atacarea Chinei de către Japonia. Printre altele, momentul Orientul Îndepărtat, deseori, nu este luat în considerare, atunci când se fac, astăzi, estimări ale politicii noastre. Deși, acest aspect contează foarte mult: în urma contactelor cu Germania și a Pactului, a fost eliminat pericolul unui război între Japonia și URSS.

Istoria, ca știință, nu dă verdicte. Pur și simplu, evenimentele despre care facem noi vorbire trebuie analize cu obiectivitate, comparând diferite puncte de vedere. Istoriografia belarusă modernă prezintă intrarea Armatei Roșii pe teritoriul Poloniei, în septembrie 1939, ca reunirea poporului belarus. Și, oarecum, are sens. În timp ce Polonia interpretează același eveniment ca ocupație din partea Uniunii Sovietice. Alt exemplu. Se știe că Marea Britanie și Franța au oferit Poloniei garanții că, dacă una dintre aceste țări va fi atacată, celelalte țări, în mod automat, vor declara război părții care a atacat-o. Așa s-a și întâmplat, pe 2 septembrie. Dar, când, peste două săptămâni, trupele sovietice au pășit pe teritoriul Poloniei, guvernul englez a ieșit cu o declarație, potrivit căreia garanțiile engleze nu vizează aceste acțiuni ale URSS. După care, Marea Britanie și-a exprimat mulțumirea că URSS s-a oprit pe linia Curzon. Vorbind despre evenimente precum al Doilea Război Mondial, trebuie avute în vedere toate tendințele, toate interesele și stările de spirit. Și, cel mai important, să respecți diferitele poziții care există printre istorici și să nu fii prizonierul propriilor clișee.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 193234