Peskov a amintit Ambasadei SUA că paradele gay sunt interzise în Rusia
26/06
Alexander Rahr, despre noile relații dintre SUA și Germania
27/06

Lavrov și Dačić consideră că SUA și UE vor să comute doar către ele circuitul de soluționare a problemei kosovare

Prim-viceprim-ministrul și ministrul de externe al Serbiei, Ivica Dačić (dreapta), i-a făcut cadou ministrului rus al Afacerilor Externe, Sergey Lavrov, o chitară, cu ocazia celei de-a 70-a aniversări a oaspetelui rus/ Foto: TASS

Statele Unite și Uniunea Europeană încearcă să comute numai către ele circuitul de soluționare a problemei Kosovo, fără a ține cont de opiniile tuturor părților implicate, ”ceea ce pune sub semnul întrebării chiar posibilitatea de a găsi o soluție corectă”, se spune într-un articol comun al miniștrilor de externe ai Federației Ruse și ai Serbiei, Sergei Lavrov și Ivica Dačić, publicat în ”Rossiiskaia Gazeta” și ziarul ”Kurir”.

După cum au subliniat Lavrov și Dačić, pentru a evita noile greșeli, este util să privim înapoi și să analizăm trista experiență de imixtiune externă în treburile din regiune. „Faptul că problema Kosovo nu este rezolvată de mai bine de douăzeci de ani împiedică stabilizarea deplină a regiunii Balcanilor de Vest și generează noi izbucniri ale tensiunilor”, au notat miniștrii de externe din cele două țări.

Miniștrii au subliniat că “bomba cu efect întârziat” a fost plasată într-un moment în care țările occidentale, care au bombardat Iugoslavia în 1999, și-au propus obiectivul de a asigura independența ținutului Kosovo ocolind dreptul internațional. «Acest lucru s-a făcut sub o cinică firmă de ”multitudinea variantelor”: fie cu acordul Belgradului, fie fără acesta», se spune în articol. Cu alte cuvinte, opinia Serbiei nu a fost luată în considerare, de la bun început. O astfel de abordare defectuoasă, care încalcă în mod grosolan Rezoluția 1244 a Consiliului de Securitate al ONU, este orientată «exclusiv pentru satisfacerea aspirațiilor separatiste ale kosovarilor».

Mai târziu, în 2008, când, la Priștina, fără autorizare prealabilă, au existat declarații despre independență, Moscovei și Belgradului li se spunea în mod insistent că potențialul de negociere ar fi fost epuizat, în timp ce apelurile Rusiei și Serbiei, inclusiv la cel mai înalt nivel, de a se continua negocierile, erau ignorate. „De atunci, de-a lungul anilor, comunitatea internațională se convingea în mod repetat că singura modalitate de a găsi o soluție viabilă a conflictului poate fi asigurată doar de căutările unei soluții pe baza respectării Rezoluției 1244 a Consiliului de Securitate al ONU, ținându-se cont, în mod real și echilibrat, de interesele părților”, au arătat Lavrov și Dačić.

Parteneriatul ruso-sârb

Parteneriatul strategic ruso-sârb nu depinde de dialogul dintre Belgrad și Bruxelles, potrivit articolului comun al miniștrilor de externe rus și sârb.

În ceea ce privește reglementarea kosovară, aceștia și-au anunțat intenția de a continua cooperarea strânsă pe această temă, pe baza rezoluției 1244 a Consiliului de Securitate al ONU. «În același timp, constatăm că admiterea Serbiei în UE încă este folosită de către unii drept pârghie de presiune asupra Belgradului, în problema recunoașterii ”independenței” ținutului Kosovo». Reiese că, pentru ca Serbia să devină stat membru al UE, este necesar ca ea “să renunțe la o parte din teritoriului său,” au continuat cei doi miniștri de externe.

Miniștrii au subliniat că tocmai părțile în conflict trebuie să formuleze și să ia o decizie finală, care să fie aprobată de Consiliul de Securitate al ONU. „Moscova va fi de acord doar cu o variantă de soluționare acceptabilă pentru Belgrad. În ceea ce privește asistența externă pentru negocieri, aceasta ar trebui să constea în monitorizarea imparțială a respectării cadrului legal internațional al dialogului, fără a impune scheme preconcepute”, se arată în articol.

Conceptul de suveranitate a eșuat

Conceptul de independență autoproclamată a ținutului Kosovo a eșuat, deoarece nu se bucură de sprijin unanim nici în Europa, nici în vreo altă parte a lumii. «Aproximativ jumătate dintre statele membre ONU nu recunosc faimoasa „statalitate” a Kosovo, iar numărul acestor țări este în creștere», subliniază miniștrii.

Potrivit lor, din ce în ce mai multe capitale conștientizează tot caracterul nefast al precedentului imixtiunii exterioare de forță în afacerile unui stat independent, sub un pretext închipuit – precedentul care a fost creat în Kosovo. „În ultimele luni, UE și SUA fac o campanie foarte energică pentru reluarea dialogului dintre Belgrad și Priștina. Desigur, susținem metodele de soluționare politică, dar credem că negocierile ar trebui să se bazeze pe principiul punerii conștiincioase în aplicare a înțelegerilor convenite anterior, arată autorii. Și, cheia pentru acestea ar fi crearea unei adevărate Comunități a Municipalităților Sârbe din Kosovo (CCMK), care ar primi împuternicirile necesare.”

Lavrov și Dačić sunt convinși că răspunderea directă a Uniunii Europene ca intermediar în procesul de negociere constă tocmai în a constrânge autoritățile kosovare să-și îndeplinească obligațiile. „Până acum, nu s-au înregistrat progrese în crearea acestei Comunități (SSMK)”, au atras atenția miniștrii. Sperăm că Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, Josep Borrell, și Reprezentantul Special al UE pentru Dialogul dintre Belgrad și Priștina, Miroslav Lajčák, vor acționa în calitate de brokeri cinstiți.”

Bârlog al bandiților

Înflorirea criminalității în Kosovo arată eșecul independenței provinciei, ea devenind un refugiu pentru bandiți, inclusiv pentru cei legați de grupările teroriste. „Proliferarea largă, în Kosovo, a elementelor criminale legate de grupările teroriste din Orientul Mijlociu, în primul rând din Siria, precum și de comunitățile criminale din Balcani și din alte părți ale Europei, este o mărturie vie a transformării provinciei cu un patrimoniu istoric și cultural bogat într-un bârlog al criminalilor de drept comun și al bandiților de tot felul”, au menționat miniștrii.

În opinia acestora, situația prezentată dovedește eșecul independenței provinciei Kosovo, unde domnește și haosul politic intern. «Partidele locale sunt scufundate într-o luptă lipsită de scrupule pentru putere; există intrigi, acuzații reciproce și ostilități între clanuri, pe fundalul declinului economic și al dezlănțuirii criminalității. În aceste condiții, “construirea statalității”, despre care adoră să vorbească liderii locali și sponsorii lor externi, s-a transformat într-o ficțiune», se spune în articol.

Lupta împotriva infractorilor internaționali, foști lideri ai ”Armatei de Eliberare din Kosovo”, nu se desfășoară pe teritoriul provinciei, iar Curtea Specială pentru Kosovo, care ar trebui să investigheze crimele acestora, inclusiv crime și răpiri cu scopul de trafic de organe umane, rămâne pe deplin pasiv. „Așteptăm , în continuare, reluarea activității Curții Speciale și acuzarea criminalilor”, au declarat cei doi miniștri de externe.

Lavrov și Dačić au subliniat, de asemenea, că prezența forțelor internaționale nu contribuie la normalizarea situației din provincie. Astfel, forțele internaționale pentru Kosovo sub comanda NATO ”sunt pasive de ani de zile în ceea ce privește asigurarea securității sârbilor”, în ciuda faptului că aceasta este sarcina lor principală. «În acest context, faptul că a fost uzurpat obiectivul ”Bondstyle”, care a fost creat pentru menținerea păcii, dar a fost transformat într-o zonă închisă și un loc de pregătire pentru ”forțele armate din Kosovo ”», au adăugat autorii și au arătat că Misiunea ONU pentru activitatea administrației interimare din Kosovo (UNMIK) nu este suficient de eficientă.

„Până în ziua de astăzi, rămâne deschisă problema responsabilității țărilor NATO pentru utilizarea în Serbia – în special în Kosovo – a bombelor cu uraniu sărăcit, în timpul bombardamentelor din 1999”, au constatat Lavrov și Dačić. Nu numai rezidenții locali, dar și personalul forțelor internaționale de menținere a păcii continuă să sufere de efectele contaminării radioactive. Miniștrii au avertizat, de asemenea, despre pericolele retoricii Albaniei Mari: ideologia pe care o promovează unii dintre politicienii din Priștina și Tirana este capabilă să ” îngroape sistemul de stabilitate regională care se încheagă de-a lungul deceniilor”.

Istoricul problemei

Provincia autonomă sârbă Kosovo și Metohija și-a declarat unilateral independența în februarie 2008 și, în ultimii ani, încercat activ să se alăture organizațiilor internaționale, inclusiv UNESCO și Interpol. Peste 60 de țări, inclusiv Rusia, Israel, India și China, precum și cinci state membre ale UE, se opun recunoașterii Kosovo. În ultimul an, diplomații sârbi au cerut țărilor în curs de dezvoltare să reconsidere decizia de a recunoaște independența Kosovo. În această perioadă, 18 țări au luat partea Belgradului, inclusiv Ghana, Papua Noua Guinee, Burundi, Republica Surinam, Guineea-Bissau, Liberia, Leshoto, Madagascar și Republica Palau.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 548233