Putin: Îi înțeleg pe cetățenii noștri care au votat împotrivă
02/07
Kosaciov: Democrație nu înseamnă doar să dărâmi statui și să pupi vârful pantofului
03/07

Vyacheslav Samoshkin: Parabola politică a lui Vladimir Putin și invitația la dialog

Conferința țărilor aliate de la Ialta (4-11 februarie 1945). Unul dintre rezultatele importante ale Conferinței a fost decizia de a lichida Liga Națiunilor și de a crea ONU. În foto de arhivă: Marea troică - Winston Churchill, Franklin Roosevelt și Iosif Stalin

Vyacheslav Samoshkin

Note pe marginea articolului președintelui rus publicat în The National Interest

Discuțiile în mass-media rusă cu privire la articolul eședintelui Vladimir Putin, publicat în The National Interest și dedicat istoriei celui de-al doilea Război Mondial, continuă. Deși articolul abordează pe larg chestiunile legate de istoria celui de-al Doilea Război Mondial, el vizează, în primul rând, prezentul și viitorul, istoria reprezentând doar un fond.

Putin arată că, la sfârșitul perioadei interbelice, ordinea mondială creată prin pacea de la Versailles, de către puterile învingătoare – Franța și Marea Britanie , dar și SUA – a încetat să mai existe, iar eforturile depuse de URSS de a crea un nou sistem de securitate colectivă nu au avut succes (negocierile trilaterale URSS- Marea Britanie-Franța din vara 1939). Ceea ce a dus, în cele din urmă, la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

La ora actuală, situația în lume este asemănătoare: ordinea mondială creată la Ialta și la Potsdam nu mai există. Lumea s-a schimbat radical, relațiile internaționale trăiesc o perioadă de criză, situația se degradează și devine periculoasă.

Ordinea mondială trebuie reorganizată, spune Putin și noi ne mișcăm în această direcție. Dar, trebuie reorganizată astfel ca reorganizarea să nu ne aducă în pragul catastrofei, în pragul războiului – așa cum s-a întâmplat la sfârșitul anilor ’30. Făcând paralele istorice, comparând Liga Națiunilor și ONU, Putin creează o importantă parabolă politică, după care propune un dialog și vrea să fie auzit.

Deci, autorul articolului apelează la istoria războiului și la perioada postbelică: URSS, pe de-o parte și țările Occidentale, pe de altă parte, în ceasul al doisprezecelea, au reușit să depășească divergențele lor politice și ideologice și să creeze o coaliție antihitleristă, iar, la conferințele de la Teheran, Ialta și Potsdam, să pună bazele coexistenței lor pașnice în perioada de după război, când au consolidat aceste baze prin înființarea ONU și a mecanismelor ei.

”Atunci, liderii URSS, SUA și cel al Marii Britanii, scrie Vladimir Putin, s-au confruntat – fără a exagera – cu o sarcină istorică. Stalin, Roosevelt și Churchill reprezentau țări cu ideologii, aspirații statale, interese și culturi diferite, dar au arătat o mare voință politică, s-au ridicat deasupra contradicțiilor și părtinirilor și au pus în prim-plan adevăratele interese ale lumii. Drept urmare, au reușit să ajungă la un acord și la o soluție din care a câștigat întreaga omenire. Statele învingătoare ne-au lăsat un sistem devenit chintesența căutărilor intelectuale și politice a câtorva generații. Suita de conferințe – de la Teheran, Yalta, San Francisco și Potsdam – au pus bazele lumii unde, timp de 75 de ani, nu au fost războaie globale, în pofida celor mai acute divergențe”.

În această ordine de idei, el propune un dialog – în special, un summit al liderilor celor cinci state nucleare, membre permanente ale Consiliului de Securitate ONU în ideea că acestora le revine o responsabilitate sporită pentru soarta lumii noastre. ”Astăzi, ca și în 1945, este esențial să dăm dovadă de voință politică și să dezbatem viitorul împreună”, îndeamnă președintele rus.

Problema este, însă, cu cine să dialoghezi, personal, cu cine s-ar întâlni Vladimir Putin în cadrul unui asemenea summit și ce decizii ar fi în stare să ia un astfel de for?

Însă, unii dintre politologii ruși sunt sceptici în privința rezultatelor unui asemenea summit. Președintele Trump este o rață șchioapă, spun ei – până la alegerile prezidențiale din SUA nu rămân decât câteva luni. În plus, situația politică din Statele Unite a devenit instabilă, iar președintele nu o controlează. Macron? Este citat fostul consilier al președintelui american John Bolton, care a scris în memoriile sale: ”Dar, cine este Macron?” Cam la fel este tratat și Boris Johnson. Cei care controlează situația politică în țările lor sunt doar Putin și președintele Chinei – Xi Jinping.

Politologul Dmitri Evstafiev consideră că Rusia de astăzi, ca și URSS la sfârșitul anilor ’30, stă în fața unei alegeri dificile. Pe cine să aleagă ea în calitate de aliat ”într-o lume care se află în deplină degradare a instituțiilor politice și sociale”? Și, spune că ”nu este obligatoriu ca această alegere să fie făcută în favoarea acelor aliați cu care noi am petrecut – cu o veselie și spre avantajul acestor aliați – anii ’90 și ‘00… Cu atât mai mult, cu cât Occidentul colectiv nu vede în Rusia un partener cu care el ar fi dispus să discute probleme substanțiale. Occidentul colectiv trăiește, acum, anul 1938. Oare n-ați observat polonizarea Europei, polonizarea Uniunii Europene?”. Și aduce cuvintele lui Churchill despre Polonia: ”hiena Europei”. ”Uniunea Europeană s-a transformat în hiena Europei…”, conchide politologul.

Tocmai de aceea, Parlamentul European a adoptat o Rezoluție “Cu privire la importanța păstrării memoriei istorice pentru viitorul Europei”, care învinuiește, în egala măsură, atât Germania nazistă, cât și URSS de implicarea în declanșarea celui de al-Doilea Război Mondial – rezoluția pe care analiști politici și istorici ruși o califică drept nu numai o încercare de a rescrie istoria, ci chiar o falsificare a istoriei. Și, ce a demonstrat această rezoluție? La această întrebare, Putin răspunde: ”…o politică deliberat menită să distrugă ordinea mondială postbelică, a cărei creare a fost o problemă de onoare și de responsabilitate a statelor, unii dintre reprezentanții cărora au votat, astăzi, pentru această declarație falsă. Și, prin urmare, au atentat la concluziile Tribunalului de la Nürnberg, la eforturile comunității mondiale, care, după anul Victoriei, 1945, a înființat instituții internaționale universale.”

Dar, dacă reamintim faptul că Occidentul, de mult, nu vrea să aibă niciun dialog cu Rusia, distrugând ultimele construcții de securitate și parteneriatul din trecut, atunci, Rusiei nu îi rămâne decât o alianță cu China – eventual și cu India, dacă e să vorbim de Eurasia, trag concluzia politologii ruși.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 582699