Planurile Germaniei în privința Rusiei
13/10
Putin vrea o comisie pe probleme legate de protecția împotriva noilor infecții
13/10

Corneliu Vlad: Bunele relații ruso-germane, premisă necesară și componentă imperativă a păcii și securității în Europa

Corneliu Vlad/ Foto din arhiva personală

Comunicarea, prezentată de Corneliu Vlad la recenta Conferință științifică internațională ”75 de ani de la victoria coaliției antihitleriste și înființarea ONU: lecții de istorie și provocări în prezent” care s-a desfășurat la București

Corneliu VLAD

“Nicio relație dintre două țări nu este mai fascinantă decât aceea dintre Germania și Rusia. Și nicio relație interstatală nu este mai importantă pentru viitorul lumii”. Citatul este cu atât mai șocant cu cât aparține unui ziarist american, Richard Palmer, editorialist la ziarul “The Trumpet”. Și afirmația sa este astfel argumentată: “O alianță germano-rusă ar domină Europa și Asia. Resursele sale reunite ar sfida orice putere de pe Terra, inclusiv cea a Statelor Unite. “ Iar opinia lui Palmer nu este singulară. Să ne amintim că Otto von Bismarck atrăgea atentia încă în secolul al XIX-lea că „Rusia nu a fost niciodată nici atât de puternică, nici atât de slabă pe cât se crede”, iar întemeietorii geopoliticii subliniau miza covârșitoare a Heartlandului pentru devenirea omenirii. Un alt redutabil politolog american contemporan, George Friedman este și mai direct când afirma tranșant că “principala noastră sarcina este de a preîntâmpina o unitate  între Rusia și Germania, întrucât împreună ele ar reprezenta singura amenințare reală și vitală pentru Statele Unite”.

De la începutul lor, în urmă cu câteva secole, relațiile dintre Rusia și Germania au fost întotdeauna dinamice, capricioase și imprevizibile. Puține națiuni au o relație atât de strânsă, subliniază istoricii și politologii. Dar relații pe toată gama posibilă, de la cooperare și alianța strânsă până la război devastator. Ambele state au avut și au orientări și proiecte în viziune largă, europeană, ce depășesc sfera relațiilor lor bilaterale, demersuri care au inclus deopotrivă și evoluții pozitive, dar și nefaste. Atracția și conflictul  dintre aceste imperii ale trecutului și mari puteri astăzi influențează profund configurația Europei, iar prin extindere, întreagă viață internațională.

În perioada postbelică, Germania și Rusia, principalii protagoniști ai celui de-al doilea război mondial, s-au reașezat treptat  într-o stare de reconciliere și normalizare, iar apoi de cooperare tot mai amplă, ceea ce le garantează o dezvoltare credibilă și stabilă, în interes reciproc, dar și în interesul tuturor statelor continentului și al păcii și stabilității în lume.

Sub raport economic, cele două țări sunt complementare, căci Germania oferă expertiză și tehnologie iar Rusia materii prime și o vastă piață de desfacere. Exemplul proiectului Nord Stream este în această privința poate cel mai actual și mai pregnant. Cooperarea economică dintre cele două state le asigura fiecăreia dintre ele resurse pentru înfăptuirea programelor lor de dezvoltare și în același timp stau la temelia păcii și liniștii pe continent.

Bunele relații ruso-germane au rădăcini adânci în istorie care, dincolo de secvențele incendiare ale trecutului, reușesc să prevaleze, așa cum arată evoluția lor după încheierea războiului rece și reunificarea Germaniei, care a fost susținută de Federația Rusă mai evident decât orice altă mare putere a momentului din arealul euroatlantic. “Dintre toate națiunile, Germania este cea care se bucură de cel mai mare capital de simpatie în Rusia – subliniau,  în 2007, comentatorii vesteuropeni Alexander Rahr și Jessica Allevione. Anchetele din ultimii ani indică faptul că elitele ruse văd în Germania un prieten fidel și un apărător al intereselor lor în Occident – continuă analiză comentatorilor menționați. Germania, remarcă ei, nu este o putere nucleară și nu este considerată, spre deosebire de SUA, un rival geopolitic în spațiul postsovietic. Ea este un partener comercial foarte important al Moscovei (al doilea, în prezent, după China – n.n.), iar elitele germane sunt mulțumite să vadă țara lor ca un apărător al intereselor europene – mai ales economice – în  raport cu Rusia, și adesea un mediator între Moscova și Washington.

Într-un moment când vecinii estici ai Germaniei (îndeosebi Polonia și statele baltice) au nevoie de timp pentru a surmonta amprenta hegemoniei “lagărului socialist” de aproape jumătate de secol și ezită să promoveze o politică de reconciliere cu Rusia, ba chiar privesc cu suspiciune raporturile Berlin-Moscova, Germania întreține cu Rusia relații speciale.  Aceste relații trebuie însă să facă față unui context european geopolitic complex.

Neîncrederea crescândă a Rusiei față de implicarea UE în vecinătatea ei strategică, pe care Moscova o definește că “străinătatea (sa) imediată”, precum și lipsa de coeziune a statelor membre ale Uniunii Europene în ce privește abordarea relațiilor cu Rusia ar putea să pună Germania într-o dilema inconfortabilă, consideră comentatorii Rahr și Allevione: să încurajeze un parteneriat pragmatic cu Rusia ori să susțină statele est-europene foste republici sovietice unionale  (Ucraina, Belarus, R. Moldova. Georgia etc. ) în aspirațiile lor la integrare europeană.

În Germania coexistă astăzi două școli de gândire asupra Rusiei. Cercurile de afaceri privesc cu satisfacție la oportunitățile oferite de piața rusă. Ele vor ca țara lor să devină partenerul cel mai important al modernizării în Rusia. În același timp, cercurile intelectuale din Germania văd evoluțiile din Rusia cu un ochi mai circumspect, iar presa oglindește în mare măsură această abordare. Așa se explică de ce chiar și în momentele când relațiile politice și economice dintre Germania și Rusia sunt intens pozitive,  imaginea Rusiei în mass media germană rămâne una defavorabilă.

Din păcate, de câetva timp relațiile dintre Germania și Rusia au intrat din nou  într-o fază de mare solicitare. Ea intervine într-un climat internațional tensionat, când statele lumii sunt suprasolicitate de Covid-19, când încrederea în statutul prevalent al Americii în plan global se erodează,  conflictul chino-american riscă să se transforme într-un nou război rece, iar Washingtonul, indiferent de incertitudinile legate de viitoarea președinție a Statelor Unite, este mai hotărât că oricând să blocheze apropierea în relațiile ruso-germane.

După o rezistență prelungită  la presiunile Washingtonului și abile demersuri diplomatice de armonizare a intereselor celor trei capitale, Berlinul aflat și el într-o situație precară creată de ieșirea din scenă politică, anul viitor, a cancelarului Merkel,  pare să-și reorienteze relațiile cu Moscova pe alineamente puțin favorabile conlucrării. Dialogul dintre Berlin și Moscova intră într-un suspens de nedorit, așa cum o dovedesc declarațiile oficiale cele mai recente din cele două capitale. Berlinul a fost antrenat în campania antirusa pe cazul Navalnai. Moscova regretă “acuzațiile nefondate, ultimatumurile și amenințările la adresa Rusiei” formulate în Germania, după cum declara ministrul rus de Externe Serghei Lavrov, și concesiile făcute de Gorbaciov cu prilejul reunificării Germaniei.

Nimeni nu poate prevedea cum vor evolua relațiile dintre cele două țări. Cu toate acestea, există temeiuri solide pentru a spera în îmbunătățirea atmosferei dintre cele două țări în perspectivă. Berlinul nu va renunța la cursul nou imprimat politicii sale tot mai active pe plan internațional  și orientării sale care depășește cadrul  strict euroatlantic  pentru a-si extinde acțiunea în  alte zone ale globului, în primul rând Rusia, China, spațiul eurasiatic, în condițiile în care tradiționalele legături cu Statele Unite devin tot mai problematice. Moscova își reafirmă consecvent receptivitatea și disponibilitatea de a continua, întări și extinde relațiile sale cu Germania, cu UE și celelalte state europene, pentru consolidarea unității continentului și chiar în perspectiva Marelui Proiect Eurasiatic.

O piatră de încercare pentru relațiile stabile ruso-germane o constituie zona de mare importanță geostrategică dintre cele două mari puteri europene, care se întinde de la Baltica la Marea Neagră, iar prin extensie, Adriatica. Aici au izbucnit cele două războaie mondiale, aici au fost frontul principal al războiului rece și Zidul Berlinului, aici este interfața între spațiul euroatlantic și cel euroasiatic. Este în interesul ambelor state ca în această regiune tradițional labilă și vulnerabilă să se instaureze temeinic buna înțelegere, stabilitatea și cooperarea, dar în primul rând bună voința și dialogul.

Lecțiile celui de-al doilea război mondial, pe care Moscova le reamintește și le reînnoiește în mod insistent, inclusiv la cel mai înalt nivel, cu prilejul marcării a 75 de ani de la încheierea ultimului război mondial, trebuie însușite de toate statele implicate. O Europa pașnică, stabilă, sigură, prosperă, nu este de conceput fără relații  normale între Germania și Rusia.

1 Comment

  1. ivan ciripaha spune:

    Chapeau, domnule Vlad!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 649090