Vaccinul rusesc ”Sputnik V”, înregistrat pe continentul african
11/01
SUA au invitat Rusia la învestirea în funcție a lui Joe Biden
12/01

Geopolitika.news (Croația): GNL american pentru Ungaria. Ce înseamnă pentru UE și pentru ceilalți ”jucători”?

Un petrolier GNL, în Port Everett, SUA/ Foto: AP

Din Statele Unite, a pornit, spre Croația, prima navă încărcată cu Gaze Naturale Lichefiate (GNL) destinate Ungariei. Washingtonul continuă să construiască, pe teritoriul Uniunii Europene, coridorul energetic ”Nord-Sud”. Planul este îndreptat împotriva Rusiei, dar vizează, în egală măsură, incitarea la conflict în interiorul UE și împărțirea membrilor ei în ”vechi” și ”noi”, aceștia din urmă fiind gata oricând să sacrifice propriile interese naționale, pentru a face pe placul Washingtonului.

SUA ”cochetează” cu noii membri ai Uniunii Europene de pe flancul ei estic, un joc care, pentru interesele vechii Europe, este mult mai periculos în plan politic decât în cel energetic. Bruxelles-ul, dar în special Berlinul și Parisul se văd private de posibilitatea de a promova o politică externă independentă, din cauza opoziției membrilor estici, dispuși mereu să se supună mai degrabă ordinelor venite de la Washington decât recomandărilor Bruxelles-ului sau Berlinului (chiar dacă primesc din partea UE porția cuvenită din ”cașcavalul” financiar comun). Dar acesta este un subiect pentru alt articol – despre defectuos gândita politică a extinderii UE spre Est, promovată fără să gândească vreo clipă la eventualele consecințe. Lăcomia și setea de a dobândi noi piețe de desfacere pentru a le exploata au prevalat, la momentul respectiv, iar acum culeg roadele, scrie publicația croată Geopolitika.news.

Washingtonul continuă, astfel, să construiască, pe teritoriul Uniunii Europene, coridorul energetic ”Nord-Sud” (se preconizează, de asemenea, construcția unei rețele interne de gazoducte de la Marea Baltică spre sud și de la coasta Croației spre Nord). În opinia unui număr tot mai mare de analiști, acest plan vizează nu atât Rusia (împotriva ei se creează așa-numita zonă tampon sau ”coridor-sanitar”), cât incitarea la conflict în interiorul Uniunii Europene și împărțirea membrilor ei în ”noi” și ”vechi”, adică cei care și-au consolidat demult dreptul de a adopta în mod independent decizii politice și de a-și apăra propriile interese naționale și ceilalți, care, din cauza slăbiciunii lor economice și financiare, dar și a contextului istoric complicat, încearcă să facă în fel și chip pe placul Washingtonului, fără să se gândească măcar dacă toate pretențiile venite de peste Ocean corespund intereselor lor naționale. Este vorba, în primul rând, de sectorul energetic. Cu excepția Poloniei, care are o strategie energetică bine gândită, aceste țări sunt dispuse chiar să plătească mai mult pentru resurse energetice, numai pentru a-și demonstra loialitatea politică față de Statele Unite.

Să analizăm însă cele mai recente informații. Potrivit portalului de navigație Marinetraffic, nava cisternă pentru GNL, Tristar Ruby, a părăsit terminalul-GNL american ”Cove Point”, de pe coasta estică a SUA și a pornit spre portul croat Omisalj, de pe insula Krk, unde, în ianuarie, va fi dat în exploatare un terminal-GNL plutitor. Nava-cisternă transportă în jur de 100 milioane metri cubi de gaze.

Aceste gaze vor fi vândute companiei MFGK, o întreprindere de stat din Ungaria, parte a grupului MVM.

În realitate, însă, Ungaria nu are nevoie urgentă de aceste gaze naturale, dar presiunea din partea Washingtonului a fost atât de puternică, încât Budapesta a catalogat drept istoric acordul de achiziționare a respectivelor gaze. Este adevărat că, obiectiv vorbind, cu greu se poate afirma așa ceva. Singurul avantaj pe care aceste gaze îl oferă Ungariei este încă o sursă pentru livrări, adică asigură Budapestei posibilitatea de a-și diversifica livrările de gaze. Este suficient să ne întoarcem cu un an în urmă, adică în 2019 și să ne amintim că societatea rusă Gazprom a furnizat Ungariei 10,5 miliarde metri cubi de gaz, iar Croației – 2,8 miliarde. Dar și mai important este faptul că prețul GNL-ului american și cel al gazelor rusești venite prin gazoduct diferă foarte mult.

Washingtonul și Bruxelles-ul consideră terminalul de la Krk important pentru viitoarele livrări în Sud-Estul Europei, regiune a Bătrânului Continent (pe lângă faptul că există deja terminale-GNL în Grecia) ce poate conta, în egală măsură, și pe livrările de gaze prin gazoductul azer TAP (prelungire a gazoductului TANAP, ce formează, împreună, așa-numitul ”Coridor sudic al gazelor naturale” pentru aprovizionarea Uniunii Europene cu gaze din bazinul Mării Caspice). În plus, la dispoziția Europei de Sud-Est se va afla și gazoductul EastMed Pipeline, susținut financiar de UE. La construcția lui participă Israelul, Grecia și Ciprul. O conducă prin care vor trece gaze naturale din Egipt, Israel și de la zăcămintele off-shore ale Ciprului, ce fac, acum, obiectul unor dispute teritoriale cu Turcia. Cu alte cuvinte, acest scenariu cu gazoductul TAP, deja finalizat (pornește de la granița dintre Grecia și Turcia până în Italia) și, cel mai importat, conducta EastMed Pipeline nu joacă în favoarea terminalului de la Omisalj, fiind concurentul acestuia. Mai există și a două ramificație a gazoductului rusesc ”Turkish Stream”, ce vizează tot Europa de Sud-Est și, în primul rând, Ungaria (acum se lucrează la segmentul bulgar, conducta spre granița cu Ungaria, prin Serbia, fiind deja terminată). Este adevărat că acest proiect este extrem de vulnerabil din punct de vedere geopolitic, ținând cont de ”veriga lui slabă” și anume Bulgaria, care, sub puternica presiune a Bruxelles-ului și a Washingtonului, i-a refuzat o dată pe ruși cu gazoductul ”South Stream”. Mai mult, a doua ramificație a ”Turkish Stream” a intrat sub impactul sancțiunilor americane, la fel ca și ”Nord Stream-2”.

Inutil să mai spunem că gazele furnizate prin gazoduct vor rămâne, mai mult ca sigur, mai ieftine decât GNL. Și pentru că veni vorba, pe piața asiatică, prețul pentru gazul natural lichefiat este mai mare (acum bate toate recordurile) decât pe piața europeană și va fi interesant de văzut în ce măsură producătorii americani vor fi interesați să-și vândă marfa în Europa, unde vor fi nevoiți să scadă din preț din cauza concurenței cu alți furnizori de gaze. Până acum, GNL a fost, în Europa, mai scump decât gazul din gazoducte.

Este mai mult ca sigur că Washingtonul nu va avea probleme cu membrii estici ai Uniunii Europe, pentru simplul motiv că țările din această regiune decid prea puțin pentru ele însele când vine vorba despre politica lor externă și cea energetică. Este suficient de amintit, în acest sens, că Polonia, încheind primul său contract pentru achiziționarea de GNL din Qatar, a acceptat un preț dublu față de cel propus de Gazprom (circa 850 de dolari/1000 de metri cubi pentru gazul din Qatar, față de 400 de dolari pentru cel rusesc).

Însă membrii occidentali ai UE înțeleg perfect despre ce este vorba și nu acceptă cu ușurință jocuri geopolitice menite să le dăuneze. Astfel, compania franceză de stat Engie a refuzat, recent, un contract cu un partener american privind cumpărarea de GNL de la viitoarea uzină pentru exportul GNL ”Rio Grande”, evocând ”considerente de ordin ecologic”.

Germania luptă de mai mulți ani, la rândul ei, cu SUA, pentru finalizarea gazoductului ”Nord Stream-2, împotriva căruia americanii au instituit deja sancțiuni.

 

 

1 Comment

  1. Asta-i neghiobie din partea Ungariei să accepte o asemenea ofertă păguboasă din partea SUA! Nu mă surprinde, pentru că nici România nu-i mai deșteaptă! Și-mi susțin afirmația argumentând că transportul gazului sub formă de GNL implică costuri mult mai mari (cu peste 20%) de procesare (trebuie răcit astfel încât să-și reducă volumul și apoi lichefiat din nou pentru a permite depozitarea) comparativ cu gazul transportat prin conducte.
    Washingtonul nu are posibilitatea de-a concura prin intermediul GNL în Asia împotriva Qatarului și Australiei, care dețin cea mai mare parte a pieței, cu conductele Rusiei ocupând restul, ceea ce presupun că este doar o presiune a americanilor în a forța efectuarea (în continuare) tranzacțiilor comerciale în dolari. Că doar e monedă de rezervă globală. Pentru țările europene NU există nici un avantaj economic în GNL transportat tocmai din SUA, cu atât mai mult cu cât construcția infrastructurii pentru a găzdui navele GNL este în curs de desfășurare în Europa, iar unele țări au deja o capacitate limitată de a-l primi. Constat că întreaga tevatură are în plan secund isteria generalizată împotriva Federației Ruse, împreună cu tăierea importurilor iraniene de petrol la comanda Washingtonului, ambele având drept scop limitarea marjei de manevră a țărilor europene, pe lângă faptul că îi costă mult pe contribuabilii UE.
    În ceea ce privește Nord Stream 2, Germania nu este capabilă din punct de vedere economic să-l întrerupă în ciuda iluziilor ”excepționalilor” planetei. Gazul natural lichefiat a ajuns un fel de ultimă armă a imperialismului american, destinată acelor națiuni care n-au curajul să-i întoarcă spatele și să-l ignore definitiv.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 743288