Der Spiegel: Maas vrea să apere ”Nord Stream-2” și de Biden
13/01
Rusia: De la vaccinarea pe scara largă la cea în masă, începând de luni
13/01

Democrații distrug America. Restul lumii, să se pregătească

Foto: bobruysk.by

Reacția internațională la ocuparea, de către trumpiștii radicali, a clădirii Capitoliului, a fost previzibilă. Ea a variat de la frământarea dramatică a mâinilor și strigăte despre ”rebeliune, lovitură de stat și înaltă trădare”, la un sarcasm aproape nedisimulat că împotriva Statelor Unite s-au întors, ca un bumerang, problemele pe care ei, americanii, le-au cultivat sârguincios, decenii la rând, pentru alte țări, scrie Irina Alksnis, într-un comentariu pentru RIA Novosti.

Dar chiar și cele mai anti-americane forțe au puține motive de bucurie de pe urma celor întâmplate, deoarece actualele procese amenință cu consecințe imprevizibile pentru toți.

Pe de o parte, ceea ce s-a întâmplat pe Dealul Capitoliului a ridicat criza politică internă din SUA la un nou nivel, iar pe de alta – s-a dovedit extrem de benefic adversarilor lui Trump. Fără îndoială, în multe birouri de la Washington s-au desfăcut sticle de șampanie, deoarece lovitura fatală a primit-o nu doar viitorul fost președinte, dar și întreg valul anti-establishment, a dezlegat mâinile ”statului profund” în misiunea lui de suprimare a disidenței și a deschis calea către un sistem unipartinic, sub conducerea Partidului Democrat.

Dar dacă, în interiorul Statelor Unite, situația se conturează relativ favorabil pentru noua administrație, în politica externă lucrurile sunt mult mai complicate.

Democrații revin la Casa Albă sub lozinca ”Trump este unicul vinovat, dar noi vom readuce rapid epoca de aur a hegemoniei americane și a globalismului triumfător”.

Pentru ei, nu există atotcuprinzătoarea criză a sistemului american, care se reflectă – absolut justificat – și în slăbirea pozițiilor geopolitice ale SUA. Dimpotrivă, în închipuirea lor, Trump reprezintă o fluctuație întâmplătoare, de scurtă durată, o abatere nejustificată a Americii de la marele drum al propriei istorii și al istoriei întregii omeniri.

În politica sa externă, administrația Joe Biden se va strădui să întoarcă roata pentru a readuce Statelor Unite statutul de lider incontestabil pe arena internațională, căruia alte țări i se vor supune la simpla lui pocnire din degete.

Va fi, însă, foarte greu de realizat acest lucru, dacă nu chiar imposibil, pentru că planeta s-a obișnuit, în general, și chiar a început să simtă satisfacție de pe urma faptului că, încet, dar constant, SUA își pierd poziția de superputere. De fapt, evenimentele de peste Ocean confirmă părerea tot mai răspândită, potrivit căreia acolo se adâncește una dintre cele mai grave crize sistemice, ceea ce conduce și la reformatarea întregului sistem global.

În același timp, numărul statelor ce profită de această conjunctură, pentru a-și construi propria suveranitate, a ajuns deja la zeci, inclusiv marile puteri ale planetei. De fapt, a devenit deja un trend mondial dominant. Da, majoritatea țărilor preferă să evite o confruntare directă cu Washingtonul, dar, încet și discret, își croiesc propria linie – precum Germania, care a găsit o modalitatea de a ocoli sancțiunile americane împotriva proiectului ”Nord Stream-2”.

Într-o astfel de situație, metodele obișnuite folosite de Washington în politica externă nu vor mai aduce, cu siguranță, rezultatul dorit. În ultimă instanță, toate aceste tendințe atât de incomode și nedorite s-au format și cimentat nu sub ticălosul de Trump, ci sub președinția lui Barack Obama, absolut sistemică și profund democratică.

Ca atare, tentativa democraților-globaliști de a reveni la obișnuita abordare de politică externă garantează că restul țărilor vor adopta, pur și simplu, o poziție destul de confortabilă: ”ascultă, dar fac de capul lor”, ceea ce înseamnă că măreția superputerii Washingtonului va continua să pălească.

Având, însă, în vedere procesele în curs de derulare în America, speranțele pentru o asemenea evoluție a evenimentelor par nejustificat de optimiste.

De dragul victoriei asupra lui Trump, democrații nu doar că au încălcat regulile deja existente ale jocului politic intern. Ei au înfipt cuțitul în sistemul politic american ca atare, inclusiv în libertatea de exprimare și alegeri. Și, după toate probabilitățile, nu au de gând să se oprească.

În aceste circumstanțe, șansele ca ei să respecte măcar niște limite în politica externă par adevărate iluzii, mai ales când lumea va continua, și pe mai departe, să scape de controlul Washingtonului. În plus, americanii au creat, cu mult timp în urmă, prin măsuri absolut sistemice, diferite ”sancțiuni infernale”, trimițând un grup de portavioane în apropierea altui stat-paria și lansând ”bombardamente umanitare” – dar chiar și acelea au ajuns să nu mai fie eficiente.

De dragul obiectivului propus, ”statul profund” al SUA nu și-a cruțat propria țară. Iar răspunsul la întrebarea ce se va întâmpla cu el când va descoperi că, în principiu, lumea nu mai vrea să i se subordoneze după tiparele de acum 20 de ani, iar metodele obișnuite de constrângere nu mai funcționează, pur și simplu, promite să fie cât se poate de sumbru.

 

 

 

1 Comment

  1. Națiunile trebuie să reacționeze la nedreptatea care împuternicește regimul totalitar, care salută elementele de bază ale tiraniei. Hitler, spre exemplu, nu a fost arhitectul Holocaustului. El era doar personajul principal. Același lucru este valabil și pentru statul polițienesc american: dacă nu ar fi existat nici Trump, nici Obama, nici Bush, tot ar fi fost împușcături ale poliției, închisori private, războaie interminabile și plutocrație guvernamentală.
    Aș spune, că nu doar pe scena mondială trebuie să ne facem griji că întunericul câștigă, ci și în casele noastre, în cartierele noastre, în bisericile noastre, în guvernele noastre, câștigă în inimile bărbaților și femeilor din întreaga lume care îmbrățișează ura în locul iubirii, câștigă în fiecare nouă generație care este crescută pentru a se îngriji doar de ea însăși, fără nici un sentiment al datoriei morale sau civice de a susține libertatea. Încă o dată, o torță este transmisă unei noi generații, dar această torță dă foc lumii, arde temeliile puse de strămoși și aprinde cele mai urâte sentimente. Cam asta-i senzația pe care ne-o oferă America. Acest foc nu este eliberator, el distruge. Oamenii au fost învățați să se închine idolilor falși (materialism, celebritate, tehnologie, politică), „idealuri” superficiale care n-au legătură cu bunătatea și nici cu profunzimea și nici cu Dumnezeu. Libertatea cere responsabilitate și atâta vreme cât democrații și republicanii sunt orientați către acumularea de averi, jefuind, însângerând și distrugând state, și nu către ființe umane care au drepturi inalienabile de viață, atunci relele despotismului guvernamental vor prevala în continuare. Și da, va fi cât se poate de sumbru! Numai că Arsenie Boca a zis cândva: „Mă, întoarceți-vă la Dumnezeu, căci calul roșu bate la porțile Răsăritului. Dar să nu vă întristați, că de acolo vine mântuirea! Prigoana vine de la Apus”. Cred eu, că-i suficient de sugestivă întreaga expresie!

Lasă un răspuns la Eftimia-Teodora Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 778727