Daniil Medvedev, în finala turneului de tenis Australian Open
20/02
Kosaciov: Memoria războiului este punctul nevralgic al Occidentului colectiv
21/02

Leonid Radzihovski. Aleksei Navalnîi, o poveste cu prea multe miracole

Politologul Leonid Radzihovski/ Foto: Rossiskaia gazeta

Patimile legate de Navalnîi continuă să clocotească și să stabilească, dacă nu agenda ”politică”, în orice caz, pe cea de PR. Involuntar, subiectul fascinează. O otrăvire misterioasă, o înviere miraculoasă, o întoarcere uimitoare, iar, în final, încercarea bloggerului de a reveni în politică s-a dovedit a fi un eșec, scrie politologul Leonid Radzikovski, într-o analiză pentru ”Rossiiskaia gazeta”.

 Încercăm să înțelegem, ”sine ira et studio”, fără să emitem evaluări.

Este populară versiunea conform căreia Navalnîi este un simplu pion vorbitor al ”anumitor forțe”. Într-adevăr, el este evident și pe față LEGAT de diferiți politicieni și de structuri din Occident, dar – până când nu se demonstrează contrariul – eu pornesc de la faptul că EL ÎNSUȘI va fi cel care va lua decizia finală privind propria-i soartă.

Deci… Navalnîi știe că Serviciul Federal pentru Executarea Pedepselor (FSIN) cere înlocuirea pedepsei cu suspendare cu una cu executare. Și se întoarce – în închisoare. Încă o dată – pentru ce?

A rămâne în Germania, umflând rândurile emigranților, ar fi însemnat, desigur, să trăiască din ”renta pentru otrăvire”. Toată povestea asta l-a cocoțat pe Navalnîi pe Olimpul mass-media, cel puțin în UE și SUA, iar din capitalul obținut ar fi putut primi beneficii – cupoane PR – ceva timp, de acum înainte. Dar dacă nu oferi presei noi și noi subiecte informaționale (și de unde să le ai, trăind în Occident), inflația ar fi înghițit, treptat, ”principalul capital de PR” și Navalnîi s-ar fi prăvălit până la nivelul lui Hodorkovski (Mihail Hodorkovski, fost patron al companiei petroliere IUKOS, n.r.) sau Kasparov, dar fără banii primului și fără nemuritoarea glorie de șahist a celui de-al doilea. O cădere deloc plăcută din Vârful Gloriei.

Dar nici măcar asta nu e cel mai important lucru.

Navalnîi este bântuit de uriașe ambiții de putere politică. El crede, ”cu adevărat”, că va ajunge sau nu Președinte al Federației Ruse, dar scenariul așa arată, rolul este de așa natură. El deja se consideră vârful Verticalei Protestului. Iar pentru a ”cimenta” acest loc și pentru a-și întări ambițiile ”pentru viitor”, trebuia să revină în Rusia. Dacă rămânea în Occident, era sortit să-și distrugă autoidentitatea.

Prin urmare, motivele întoarcerii sunt clare. În sfârșit, el putea crede că pe el – așa cum s-a întâmplat, nu o dată – nu-l vor închide și că pedeapsa cu suspendare va rămâne cu suspendare.

Dar Navalnîi nu s-a întors, pur și simplu. Nu! El s-a năpustit cu maximă agresivitate asupra puterii ruse și, în plus , a adus și un ”cadou Patriei” – ”filmul lui despre Palat”. Într-un cuvânt, a făcut tot posibilul pentru a agrava situația până la extrem, pentru a distruge chiar și ”spectrul unui compromis”. Pe scurt, s-a străduit din toate puterile să obțină, pentru el, o pedeapsă cu executare. Un om normal nu ar putea să înțeleagă acest lucru. El singur s-a folosit pe sine în calitate de ”sursă de informare în flăcări”.

De aici și întrebarea: de ce a vrut neapărat să ajungă la Matrosskaia Tișina (locul de detenție provizorie din Moscova unde se află acum Navalnîi, n.r.)?

După părerea mea, sunt posibile trei răspunsuri. Primul. Curaj! Omul nu poate ”ieși din Personaj”, nu poate deraia de pe șinele rolului de Luptător și Erou. Decolând din vârful muntelui, este imposibil să schimbi traiectoria de zbor. Apropo, este posibilă materializarea PR-ului – propunere pentru Premiul Nobel. Iar pentru Glorie, merită să stai câțiva ani în închisoare. Sună ciudat? Pentru un om obișnuit, da. Dar Stările Extreme ale Psihicului funcționează după altă logică. Spre exemplu, omul singur își testează rezistența.

A doua variantă. De fapt, este prima, dar adusă în punctul de fierbere. ”A venit. L-au văzut. A învins!”. Mai exact: Navalnîi spera fie să sperie (”să o domine moral”) Puterea, fie, ceea ce este și mai tare, să provoace, cu simpla lui Apariție, un Salt Cuantic. Ca urmare a unei reacții sociale în lanț (a ”pandemiei”), zeci de mii de demonstranți se transformă în sute de mii și, mai departe, Revoluția. ”Lanțurile grele vor cădea, temnițele se vor dărâma…”. Dând pinteni calului Patos, ar fi sărit Zidul.

Pare o halucinație. Nu, despre care Revoluție vorbim?.. Toate sondajele de opinie, însăși reacția oamenilor la povestea cu otrăvirea lui Navalnîi (un calm absolut în viața reală, pe fondul agitației de pe internet), situația din țară, totul indică faptul că așa ceva pur și simplu e IMPOSIBIL. Dacă o femeie așteaptă un copil, nașterea poate fi grăbită, dar dacă nu este însărcinată, cum ”poate fi obligată să nască”?

Din nou, același răspuns. O încredere de sine agresivă, o stare de conștiință extremă.

În fața realității, aceste speranțe s-au făcut zob. Susținătorii lui Navalnîi ”au anulat mitingurile”, dar de fapt au prezentat această necesitate ca pe o virtute: ei înșiși au recunoscut că, într-un fel sau altul, mitingurile s-ar fi dezumflat. Despre ”jocul cu lanterne” (acțiunea de Ziua Sf. Valentin, sugerată de ”coordonatorii” din UE – n.r.) este destul de greu să descrii: pe Pământ nu se schimbă nimic, iar reacția Cerului nu o poți anticipa.

Al treilea. CALCUL politic. Poate atacul cavaleriei nu reușește, închisoarea rămâne închisoare. În cazul în care capitalizarea politică ar crește de câteva ori, chiar și din închisoare este foarte posibil să exerciți o puternică influență asupra aceleași campanii pentru alegerile legislative pentru Duma de Stat, din septembrie. Pentru asta trebuie înregistrată ”propria listă”. Imposibil? Da. În schimb, se poate organiza ”un vot inteligent”. Și anume: se poate încheia un acord tacit cu unul dintre partidele înregistrate, pentru a introduce pe lista lor 10-20-30 dintre candidații proprii sau ”ai altora”, opozanți apropiați ideologic ne-sistemici, pentru ca, folosindu-și autoritatea, să ajute partidul să treacă pragul de 5%, iar pe oamenii lui să ajungă în Duma de Stat.

Acest lucru conferă legitimitate, permite cucerirea ”unei înălțimi strategice”. Iar mai departe, în cazul unei agravări a situației sociale (iar Navalnîi, ca opozant, crede, firește, că lucrurile se vor agrava!) apar ”clești revoluționari”: jos este mulțimea ieșită în stradă, iar sus, ”acoperirea” parlamentară și legitimă (o fisura pentru ”dezbinarea elitelor”, iar ea se poate lărgi). Ceea ce promite deja un câștig.

Planul este mai mult decât nesigur, dar nici ”halucinație” nu poate fi numit. Pe arena politică rusă, un ”partid de acoperire” ar fi putut fi doar ”Partidul Democrat Unit Iabloko”. Dar, după cum se știe, Iavlinski, fondator al Partidului, a respins într-un mod cât se poate de categoric orice alianță cu Navalnîi. Prin urmare, dacă a existat un calcul pentru o participare reală la alegeri, nu a funcționat.

Tragem linie și adunăm. În situația actuală, Navalnîi nu are șanse pentru un succes politic, în timp ce închisoarea pare destul de reală. A făcut o mutare de amploare, iar pierderea lui este la fel, de amploare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 786131