De la confruntare spre dialog: Kremlinul, despre detaliile convoribirii telefonice dintre Putin și Biden
14/04
Suslov: Biden a încercat să atenueze confruntarea de pe urma afirmațiilor scandaloase despre Putin
14/04

Corneliu Vlad: NATO nu e un colac de salvare pentru Kiev

Corneliu Vlad/ Foto din arhiva personală

Corneliu VLAD

Kievul incearcă din răsputeri să implice NATO in conflictul din Ucraina, dar șansele sale de a primi un ajutor militar dacă situatia din sud-estul tării ar degenera în conflict deschis sunt, dupa părerea observatorilor occidentali, minime, asa cum o demonstrează si vizita făcută zilele trecute la sediul Aliantei de către ministrul de Externe ucrainean.

La 25 martie, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski a aprobat noua strategie militară a țării, în care, într-o viziune belicoasă, se recunoaște că un război cu Rusia nu poate fi câștigat decât cu sprijinul NATO. Documentul menționează în cuprinsul său de 19 ori obiectivul aderării Ucrainei la NATO. Este așadar explicabil într-un fel că în toiul crizei ucrainene președintele ucrainean a cerut urgentarea admiterii țării sale in Alianță.

Ideea a fost însă primită cu reacții dintre cele mai diverse, de la reticență la stupoare. Se știe câte criterii, condiționări, exigențe, filtre, rezerve, garanții, angajamente etc. presupune admiterea unui stat în structurile interstatale euroatlantice și cât de lung și imprevizibil e drumul ce trebuie parcurs până la calitatea de membru al Alianței. Iată, de pildă, câteva din condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a intra în NATO, așa cum le formulează ShareAmerica, o platformă electronică a Departamentului de Stat al SUA: “ un sistem politic democratic funcțional, bazat pe economia de piață; un tratament echitabil al minorităților; angajamentul rezolvării pașnice a conflictelor; capacitatea și voința de a contribui militar la operațiunile NATO; atașamentul față de relațiile democratice între instituțiile civile și militare”. Cu excepția penultimei exigențe, greu de spus dacă toate celelalte sunt conforme cerințelor. Și apoi, mai este cel puțin încă o condiție de îndeplinit, și ea obligatorie: lipsa disputelor și revendicărilor teritoriale cu statele vecine (condiție care a implicat la vremea respective și ca România să renunțe la nordul Bucovinei, Herta, sudul Basarabiei și Insula Șerpilor… în favoarea Ucrainei!).

Și mai este un obstacol deloc de trecut cu vederea pe traseul Ucrainei către NATO. În rândul statelor din arealul euroatlantic, și nu numai, opțiunea bunelor relații cu Rusia are o pondere semnificativă în cercurile politice și în opinia publică, în ciuda virulentei campanii rusofobe întreținute pe fondul reizbucnirii războiului rece. “Multe țări din Alianță se tem că s-ar putea implica într-un conflict cu Rusia dacă tensiunile cu Ucraina se vor intensifica”, se subliniază într-un comentariu al Euronews/AFP.

Dar președintele Zelenski, artist ca formație profesională, trece cu dezinvoltură peste toate aceste criterii obligatorii, convins fiind că Ucraina poate fi absolvită de toate aceste exigențe și poate obține un tratament preferențial care până acum n-a fost acordat niciunei alte țări candidate. De altfel, și președintele Biden, și alți oficiali americani, și secretarul general al NATO, au dat un răspuns public evaziv solicitării Kievului de a i se admite intrarea de urgență cu toate dispensele necesare în Alianța atlantică.

Traseul euroatlantic al Ucrainei este sinuos și anevoios. Pe fondul euforiei generate de proclamarea independenței Ucrainei în urmă cu trei decenii, o serie de guverne de la Kiev au conceput dezvoltarea ulterioară a noului stat prin distanțare de marele său vecin, Rusia, de care este legat printr-o îndelungată tradiție istorică, dar și prin nenumărate legături dintre cele mai diverse, de la cele economice și culturale până la cele familiale și afective. Și totuși, s-a pornit de la premisa că apropierea de Occident și integrarea în structurile europene și euroatlantice ar asigura un viitor stabil și prosper Ucrainei. Din păcate pentru strategii și promotorii acestei orientări, calculele lor s-au dovedit eronate și au eșuat, cu un preț încă greu de evaluat în toate consecințele sale. Integritatea teritorială a țării este pusă la grea încercare, coeziunea și stabilitatea internă sunt tot mai precare, dificultățile economice și sociale ating proporții tot mai preocupante, iar izolarea internațională a țării se accentuează. Kievul face tot posibilul să se îndepărteze și să se disocieze de Moscova, dar fără a se putea apropia de conglomeratul interstatal euroatlantic.

Rusia își declară constant disponibilitatea de a construi noi relații cu Kievul, dar guvernările succesive ale Ucrainei nu răspund ofertelor Moscovei. Iar Occidentul manifestă și el o reticență la fel de constantă în ce privește integrarea Ucrainei în structurile sale. Criza ucraineană a avut ca element declanșator eșecul eforturilor de integrare în UE, iar noul episod critic, în plină desfășurare, este marcat de reticența puterilor occidentale și a NATO față de solicitările insistente ale Kievului de a fi cooptat în NATO.

Guvernanții de la Kiev nu înțeleg că NATO și UE au propriile lor probleme în ce privește coeziunea și solidaritatea lor de acțiune, propria lor politică externă și de apărare, care și așa generează  tendințe centrifuge în ambele constructuri. Dacă NATO și UE nu sunt pregătite să coopteze ca membru Ucraina, nici Ucraina nu îndeplinește, în accepția occidentală, exigențele admiterii în aceste instituții. “Ne străduim să reformăm armata și sectorul nostru de Apărare, dar reformele nu pot opri, doar ele, Rusia. NATO e singurul mijloc de a pune capăt războiului din Donbass”, a declarat, implorând cu un aer de neputință, șeful statului ucrainean. O situație de blocaj evident, stânjenitoare, paralizantă și care, după cum se vede, poate derapa oricând în criză acută. Solicitarea precipitată a președintelui Zelenski de admitere “cu dispensă” a țării sale în NATO ar putea fi calificată ca un demers penibil dacă n-am ști că în politică nimic nu e penibil și cam totul poate fi permis.

Capitalele occidentale au preferat să treacă peste solicitarea cel puțin inoportună a liderului ucrainean prin reacții ambigui sau amintind Kievului că mai are încă mult de făcut până la momentul formulării unei cereri de admitere în NATO, dar Moscova a răspuns cât se poate de energic că acceptarea acestei solicitări nu ar face decât să agraveze actuala situație încordată.

Un impact puternic asupra  evolutiilor din Ucraina are declarația făcută de către președintelui Putin cu câtva timp în urmă și reluată acum și de alți demnitari de la Moscova, că o nouă acțiune militară regimului de la Kiev va avea grave consecințe pentru însuși viitorul Ucrainei ca stat independent.

1 Comment

  1. NATO nu reprezintă un colac de salvare pentru nimeni, dacă ar fi să fim sinceri și corecți!
    Pe de altă parte, situația în care se găsește Rusia la ora actuală nu-i una foarte ușoară, dar nici una fără sorți de izbândă pentru administrația de la Kremlin. Dacă n-ar răspunde provocărilor ucrainene și nu ar lua poziție în vreme ce armata Ucrainei bombardează și invadează orașele Donețk și Lugansk, ucigându-i pe cetățenii ruși care trăiesc acolo, ar oferi imaginea unei Rusii slabe, ar submina poziția guvernului rus pe plan intern și i-ar costa o mare parte din capitalul geopolitic la nivel internațional. Dacă rușii ar răspunde incitărilor ucrainene cu o forță militară copleșitoare și le-ar zdrobi trupele ucrainenilor după modelul Georgiei în 2008, Federația Rusă ar deveni extrem de populară pe plan intern, dar ar putea conduce la o escaladare majoră și, eventual, la un război complet cu NATO. Chiar dacă din punct de vedere militar conflictul este limitat și forțele NATO sunt eliminate, ramificațiile politice ar provoca multe daune economiei rusești prin sancțiuni înăsprite și perturbări ale comerțului internațional.
    Și-atunci, în ce-ar consta alegerile Rusiei? Aici, trebuie să fim atenți la declarațiile oficiale pe care le-a făcut Putin de-a lungul anilor și să le luăm ca valoare nominală. În primul rând, el a afirmat că Rusia nu mai are nevoie de nici un teritoriu, că are toate întinderile pe care și le-ar putea dori vreodată. În al doilea rând, liderul rus a mai spus că Rusia va urma calea liberalizării maxime în acordarea cetățeniei compatrioților și că bunăstarea cetățenilor ruși reprezintă o prioritate absolută. În al treilea rând, a declarat de nenumărate ori că soluționarea conflictului din Estul Ucrainei prin mijloace militare este inacceptabilă. Având în vedere aceste constrângeri, ce cursuri de acțiune rămân deschise? Cred că răspunsul este evident: evacuarea Donbassului! De reținut că Rusia a absorbit deja, începând de acum câțiva ani, peste un milion de migranți și refugiați ucraineni fără prea multe probleme și ținând cont că se confruntă în prezent cu o penurie majoră de forță de muncă, o infuzie de ruși calificați și cu diverse aptitudini ar fi foarte binevenită. În cadrul națiunii, evacuarea ar fi probabil intens aplaudată, patriotismul va fi dinamizat, iar voluntarii vor trece la acțiune pentru a sprijini Ministerul de Urgență la mutarea și relocarea evacuaților. Alegerile care urmează să aibă loc mai târziu în acest an ar câștiga câteva milioane de noi alegători. Evacuarea Novorusiei ar putea deschide calea pentru alte valuri de repatrieri care vor urma, probabil, cu atât mai mult cu cât există aproximativ 20 de milioane de ruși împrăștiați prin întreaga lume, care vor dori să se întoarcă acasă. Dacă în prezent pot fi reticenți, să presupunem, în a face acest lucru, văzând exemplul pozitiv al modului în care sunt tratați evacuații din Donbass i-ar putea încuraja să se răzgândească.
    În calitate de garant al acordurilor de la Minsk, Rusia va trebui să refuze predarea Donbassului guvernului de la Kiev până când acesta nu va îndeplini condițiile acestor acorduri, pe care n-a intenționat să le ducă la bun sfârșit cu 7 ani în urmă și pe care recent le-a respins cu totul. Iar în cazul în care ucrainenii vor să răspundă acestor soluții atacând teritoriul rus, o altă declarație a lui Putin ne ajută să înțelegem ce se va întâmpla în continuare: dacă Rusia este agresată în vreun fel sau altul, atunci va răspunde nu doar împotriva atacatorilor, ci și împotriva centrelor de luare a deciziilor responsabile pentru o asemenea ofensivă. Cu siguranță, comandamentul ucrainean de la Kiev, precum și consilierii săi NATO, vor ține cont de afirmațiile președintelui rus atunci când își vor decide acțiunile lor.
    Personal, în această manieră gândesc evoluția evenimentelor viitoare. Evacuarea celor 2 republici ar trebui să rezoneze destul de bine la nivel internațional. Ar fi o mișcare tipică de judo a liderului de la Kremlin, care va dezechilibra NATO precum și Departamentul de Stat al SUA. Privită ca o mare misiune umanitară, ar fi ridicol de-a dreptul s-o numim agresiune rusă și să considerăm Rusia drept stat agresor. Pe de altă parte, Rusia ar fi perfect îndreptățită să emită avertismente severe referitoare la orice încercare de a interfera cu evacuarea, sau de a lansa provocări în timpul procesului de îndepărtare organizată a oamenilor din cele 2 regiuni. Occidentul ar rămâne cu următorul status-quo: Donbassul este golit de rezidenți, dar rămâne interzis pentru ei sau pentru ucraineni. Părăsirea teritoriilor nu ar schimba în nici un sens poziția de negociere a evacuaților și a reprezentanților acestora față de acordurile de la Minsk, blocând această situație până când Kievul va întreprinde reforma constituțională, va deveni federație și va acorda autonomie deplină Novorusiei, sau până când statul ucrainean încetează să mai existe și este împărțit. Ucraina nu ar putea să adere la NATO, deoarece acest lucru ar încălca carta NATO, dat fiind că nu își controlează propriul teritoriu. Sancțiuni suplimentare împotriva Rusiei ar deveni și mai dificil de justificat, deoarece ar fi imposibil să fie acuzată de agresiune pentru angajarea unei misiuni umanitare de protejare a propriilor cetățeni, sau pentru îndeplinirea responsabilităților sale în calitate de garant al acordurilor de la Minsk. În fond, istoria este condusă atât de situații imprevizibile cât și de logică, dar din moment ce nu putem prevedea astfel de accidente, de evenimente fortuite, logica rămâne singurul instrument pe care îl avem în încercarea de a ghici forma viitorului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 1044046