Lavrov: Occidentul pregătește terenul pentru discreditarea rezultatelor alegerilor pentru Duma de Stat
10/08
Oamenii de știință australieni au evaluat eficacitatea vaccinului ”Sputnik V”
11/08

Corneliu Vlad: Globalizarea, în viziune optimistă

Corneliu Vlad/ Foto din arhiva personală

Corneliu VLAD

Marșul triumfal al globalizării își reconfirmă reziliența ca proces de neoprit, implacabil, în ciuda tuturor obstacolelor, fie ele crize mondiale sau pandemii, chiar dacă nu urmează o traiectorie lineară și nu este scutit de ezitări și dezorientări. Criza financiară globală din 2008-2009 și tot mai bizara molimă covid au atras însă atenția și asupra deficitului de empatie, solidarizare și întrajutorare de care are nevoie omenirea în situații limită.

Valurile de contaminare și cacofonia eforturilor de vaccinare pun omenirea tot mai insistent în fața unui real moment al adevărului, numit de unii și oportunitate: care va fi, de acum înainte, calea cea mai potrivită de evoluție a lumii?

De aici, un noian de întrebări, între care și cea privitoare la viitoarea paradigmă a globalizării. Că actualul tip de globbalizare nu este cel mai viabil, s-a văzut. El trebuie abandonat, dar la globalizare nu se poate renunța. Căci globalizarea nu e (sau nu e numai) ideologie, doctrină, ci tendință, proces, fenomen implacabil. Cum ar trebui atunci să arate noua formulă a globalizării?

Despre deglobalizare, spuneam, oricum nu poate fi vorba. Din cel puțin două rațiuni, spune politologul rus Andrei Kortunov: 1. omenirea se confruntă cu tot mai multe și mai redutabile sfidări comune cărora trebuie să le răspundă solidar și 2. progresul general nu poate fi asigurat decât prin interdependență.

Suntem, de aceea, sortiți să intrăm nu în deglobalizare (cum se tem unii ori se bucură alții), ci într-un nou ciclu al globalizării în desfășurare, într-o globalizare 2.0. Politologul rus a și schițat un posibil decalog al parametrilor noii etape a globalizării.

  1. Fară hegemon. SUA nu vor mai fi driverul de neinlocuit al procesului, care va adopta un model orizontal și formatul multilateralismului;
  2. Fară centru și periferie. Valurile globalizării vor circula și de la periferie spre centru, îndeosebi de la marile state cu economii emergente;
  3. Dezvoltare durabilă (sustenabila), nu exclusiv creștere economică lineară, ceea ce ar duce la o reducere a decalajelor;
  4. Preeminența obiectivelor sociale asupra intereselor businessului financiar transnațional, stăvilirea exportului de capital și încurajarea producției; naționale, potențarea societății civile și limitarea influenței elitelor financiare;
  5. Reechilibrarea raportului între echitatea sociala și falsele “libertăți individuale”, exprimate prin corectitudine politică, negarea și abandonarea valorilor tradiționale, LGTB etc.;
  6. Interacțiune sporită între state și actori nonstatali (universități, rețele profesionale, ONG-uri, think tank-uri independente etc.);
  7. Universalitate și pluralism al traiectoriilor naționale de dezvoltare economică, socială și politică, în locul absolutizării liberalismului politic și economic al “Vestului tradițional”;
  8. Asincronie, nu sincronizare în procesul globalizării. Globalizarea nu poate înainta în același timp în toate domeniile – economic și financiar, dar și politic, social, cultural. Cultura, memoria istorică, tradițiile, au alte legi interne decât politica, economia, finanțele;
  9. Coaliții situaționale flexible între state în locul alianțelor din timpul războiului rece. Vechile constructuri internaționale devin tot mai ineficiente, iar cele noi sunt în general precare, labile și efemere;
  10. Polarizare Nord-Sud în locul celei Est-Vest. Actuala bipolaritate SUA-China, fie ea rigidă sau flexibilă în viitor, va fi eclipsată în perspectivă de bipolaritatea planetară politică și economică Nord-Sud. Modelul istoric de dezvoltare al Nordului nu poate fi aplicat Sudului, el nu mai poate fi model al modernității.

Lista de previziuni a politologului rus pare să se constituie mai degrabă în strategie de aplicat decât în pronostic pentru cei ce scrutează viitorul. Ceea ce nu afectează utilitatea și chiar inspiră o doză de optimism.

2 Comments

  1. Într-adevăr este o viziune optimistă ținând cont că globalizarea reprezintă ultimul punct în realizarea practică a pretențiilor fundamentale ale Occidentului față de universalitatea experienței sale istorice și a sistemului său de valori! Numai că în ultimele șase luni, guvernele din întreaga lume au comis aproape unilateral o autodistrugere a țesutului socioeconomic și colectiv al economiei globale, iar economia neoliberală a evidențiat lăcomia, inechitatea, exploatarea oamenilor și epuizarea resurselor. Acest lucru a fost în mare măsură posibil datorită unei globalizări ultracapitaliste din ce în ce mai nesăbuite și a privatizării tuturor bunurilor, serviciilor și activelor prin intermediul corporațiilor internaționale și bancare globalizate. Finanțarea globală a fost – și este într-o oarecare măsură – dominată de un sistem bazat pe dolar care vizează exact controlul total al bogățiilor lumii către o hegemonie economică. Și-atunci, în ce măsură SUA nu vor mai fi „driverul de neînlocuit al procesului” de dominație planetară, ținând cont că detronarea lor nu poate fi făcută peste noapte? Țările care nu s-au prăbușit sub dominația Washingtonului – China, Rusia, Coreea de Nord, Venezuela, Iran, Yemen – sunt atacate fără încetare.

    „Pandemia” de coronavirus a încetinit temporar presiunea occidentală asupra Chinei și Rusiei, deoarece a provocat o oprire bruscă a activităților economice mondiale, provocând o topire a activelor, scufundând piețele bursiere cu peste 30 la sută, creând falimente, șomaj și mizerie umană neînregistrate în istoria trecută a crizelor din anii 1772, 1929-1933 și 2007-2009.

    Proiectul hegemonic al Americii în era post-11 septembrie pare a fi globalizarea războiului, prin care mașinăria militară SUA-NATO, proces cuplat cu operațiuni secrete de informații, cu sancțiuni economice și cu impulsul „schimbării regimului”, fiind desfășurat în multe regiunile majore ale lumii, dacă ne informăm cu atenție asupra intențiilor Pentagonului și-ale Casei Albe. Amenințarea războiului nuclear preventiv este, de asemenea, folosită pentru a trimite mesaje apocaliptice către țări, totul fiind intim legat de un proces de restructurare financiară globală, care a dus la prăbușirea economiilor naționale și la sărăcirea unor sectoare mari ale populației mondiale. Obiectivul final? Cucerirea lumii sub mantia „drepturilor omului” și „democrației occidentale” și instalarea unui Guvern Unic Mondial.

    Fiecare punct al parametrilor noii etape a globalizării, din cadrul expunerii de mai sus, poate fi combătut. Nu va exista vreodată vreo reducere a decalajelor economice dintre țări. E un raționament utopic, așa cum nu va fi echitate socială sau limitare a influenței elitelor financiare. Miracolele nu funcționează într-o lume distopică. Washingtonului nu i-ar plăcea această abordare de schimbare a jocului hegemoniei și după cum se știe americanii sunt cei care dau foc planetei ori de câte ori ceva nu se potrivește interesului lor. Prin urmare, China, care vizează un nou tip de globalizare născută din cenușa crizei coronavirusului, ce urmărește restabilirea suveranității fiecărei țări, precum și a autonomiei ei monetare, financiare și economice, fără o limitare a datoriei care să o împiedice să prospere, nu poate fi scutită în viitorul previzibil de agresiunile SUA. Elitele de la vârful sectei satanice, care, de altfel, au și inventat conceptul de globalizare, vor avea de câștigat cel mai mult de pe urma creării statului unic planetar, a subordonării tuturor resurselor planetare, ele fiind aceleași entități care pun la cale inclusiv decimarea populației planetei cât și controlul ei total. Așadar, indivizii aceștia ar avea pierderi imense cedând frâiele puterii altora care vor suveranitate, vor dezvoltare economică, socială și politică, în locul absolutizării liberalismului politic și economic. Să fim serioși! „Butonarzii” planisferei le mai lărgesc puțin lanțurile unor șefi de stat care visează să progreseze pe model win-win, suveranitate și monedă proprie, adică independență financiară, pentru a le oferi iluzia unei libertăți de mișcare, având grijă să-i „sugrume” pe altă parte. Metodele utilizate de globaliști sunt bazate pe tehnologii de manipulare în masă și pe control mental, folosindu-se din plin de pârghiile perverse și complexe de influențare care au aderență inclusiv la mase pentru a-și pune apoi în aplicare planurile lor samavolnice. Cine crede altfel, încă mai depinde de scutece și biberon!!! În fond, zicala: „cea mai mare păcăleală a diavolului este să convingă lumea că în realitate el nu există“, pare teribil de sugestivă la ceea ce se întâmplă în momentele actuale.

  2. C. Serban spune:

    Cel puțin până în prezent, globalizarea sub hegemonia SUA a însemnat de fapt construirea unui noi imperiu colonial.
    Vezi linkul: https://issuu.com/seed11/docs/globalismul_pdf

Dă-i un răspuns lui C. Serban Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 1044025