Peskov a numit summit-ul ”Platforma Crimeea” un eveniment anti-rus
23/08
Putin s-a întâlnit cu reprezentanții Partidului ”Rusia Unită”
24/08

MAE al Rusiei, la 82 de ani de la semnarea Pactului de neagresiune sovieto-german

23 august 1939. Moscova. În timpul semnării Tratatului de neagresiune sovieto-german/ Foto: TASS

La 23 august 1939, Uniunea Sovietică a semnat, cu mâna comisarului pentru Afaceri Externe al URSS, V.M. Molotov, Pactul de neagresiune cu Germania, cunoscut, de asemenea, ca Pactul Molotov-Ribbentrop, scrie Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei, într-o postare pe Facebook.

În decursul anilor ‘30, Uniunea Sovietică s-a pronunțat invariabil și activ în favoarea creării, în Europa, a unui sistem de ”securitate colectivă”, care să poată contracara agresiunea tot mai crescândă a ideologiei naziste, dar toate încercările Moscovei de a forma o coaliție antihitleristă au fost, din păcate, blocate de capitalele occidentale.

Acest lucru a dezlegat mâinile lui Hitler în vederea obținerii victoriei lui politice cheie – semnarea nerușinatului Acord de la München dintre Germania, Marea Britanie, Franța și Italia, în virtutea căruia țările menționate au închis, practic, ochii la împărțirea Cehoslovaciei (ai cărei reprezentanți nu au fost prezenți atunci când s-a încheiat ”complotul”).

Vladimir Putin, în articolul său ”75 de ani de la Marea Victorie: responsabilitatea comună în fața istoriei și a viitorului”, scrie: ”Împărțirea Cehoslovaciei a fost dură și cinică. (Acordul de la) München a dărâmat chiar și acele garanții fragile și formale care mai rămăseseră pe continent, demonstrând că înțelegerile reciproce nu costă nimic.  Tocmai complotul de la München a fost acel trăgaci declanșator după care marele război din Europa a devenit inevitabil”.

Politica de împăcare – avansată de Marea Britanie și Franța – nu a funcționat. Cehoslovacia a căzut sub atacul violent al armei germane, iar la granițele estice, trupele sovietice erau nevoite, cu sprijinul aliaților mongoli, să țină piept Japoniei militariste (luptele de pe Insula Hasan și de la Halhin Gol, în 1939).

În aceste condiții, cât de oportun ar fi fost pentru Uniunea Sovietică să încheie un acord cu Germania, a cărui principală esență consta în faptul că părțile semnatare se angajau să se abțină de la acțiuni militare active una împotriva celeilalte și să respecte neutralitatea în cazul unui atac din partea unei terțe părți?

Astăzi, această întrebare continuă să rămână pretext pentru speculații politizare și pseudo-științifice din partea mai multor capitale europene, care nu își ascund dorința de a rescrie istoria celui de-al Doilea Război Mondial și de a remodela cauzele și lecțiile lui, pornind de la obiective conjuncturale imediate.

Serghei Lavrov, la ”Ora Parlamentară” din Consiliul Federației, la 23 decembrie 2019: ”Observăm, în ultimii ani, cum începe o adevărată agresiune istorică împotriva Rusiei. Țara noastră, fosta noastră Uniune Sovietică, unde toate republicile au făcut atât de mult pentru victoria asupra fascismului, aproape că sunt acuzate că, împreună cu Hitler, purtăm o responsabilitate egală pentru declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial.

Este important de menționat că URSS a fost una dintre ultimele state care a încheiat un astfel de acord cu Germania. Până în august 1939, acorduri de neagresiune cu Hitler fuseseră deja semnate cu Polonia (Pactul de neagresiune, 1934), Marea Britanie (Acordul Maritim Anglo-German, 1935 și Declarația de neagresiune, 1938), cu Italia (”Pactul de oțel”, 1939), cu Danemarca (Pact de neagresiune, 1938), Lituania, Letonia, Estonia (Pacturi de neagresiune, 1939).

Datorită Pactului de neagresiune sovieto-german, Uniunea Sovietică a reușit să amâne războiul cu doi ani, ceea ce a oferit un avantaj în pregătirea pentru acțiuni militare – să fie ocupate linii mai avantajoase, să fie perfecționată baza industrială, îmbunătățită situția economică a țării și, cel mai important, să fie desfășurată munca de pregătire a populației, ceea ce, în total, a salvat sute de mii de vieți.

https://bit.ly/3ykmJLz

https://bit.ly/3B5B7J4

  https://bit.ly/3keMNCK

 

 

1 Comment

  1. Timp de 82 de ani, s-a susținut că războiul a început la 1 septembrie 1939, când Germania a invadat Polonia, chiar dacă teatrul confruntării din Pacific, dintre Japonia și China, se pornise cu doi ani mai devreme. De fapt, conflictul mondial a început cu opt zile mai înainte, când ministrul german de externe a vizitat Moscova. Ar fi indicat să nu se ia în considerare faptul că un război ar putea fi consecința unui acord de pace, care, fără nici o dovadă furnizată, ar conține „protocoale secrete”, nu dispoziții. Vedeți, spre deosebire de celelalte pacte semnate între țările europene și Germania nazistă – cum ar fi Trădarea de la Munchen din 1938 cu Franța și Marea Britanie la care sovieticii nu au fost invitați- Pactul Molotov-Ribbentrop ar fi fost, după opiniile falsificatorilor istoriei din Parlamentul European, mai precis lacheii americanilor, un acord confidențial între Hitler și Stalin pentru a cuceri Europa și a o împărți între ei.

    Or, aceasta este pură mitologie!!! Adevărul este, că nici sovieticii, nici nemții nu au tras linia de demarcație în Polonia în 1939, deoarece a fost o reinstalare a frontierei recunoscută de Liga Națiunilor și de Polonia însăși, așa cum au propus britanicii după Primul Război Mondial. Chiar și Winston Churchill, în timpul primei sale declarații la radio din timpul războiului, a recunoscut (citez din memorie, cu aproximație):
    „Rusia a urmat o politică eficace, de interes personal. Ne-am fi dorit ca armatele ruse să se poziționeze ca prieteni și aliați ai Poloniei, în loc să fie invadatori. Dar faptul că ele au fost nevoite să treacă la represalii, a fost o atitudine în mod clar necesară pentru siguranța Rusiei împotriva amenințării naziste”.

    Dacă Hitler ar fi căzut de acord cu Stalin să împartă Europa între ei, deci dacă totul ar fi făcut parte dintr-un complot între cei doi lideri, atunci de ce Germania a ales să invadeze URSS în 1941? „Istoricii” UE nu oferă răspuns acestei întrebări! Chiar dacă n-am lua în considerare politicile sale rasiale, nu putem trece de faptul că Hitler a declarat deschis în Mein Kampf că Germania trebuie să cucerească Estul pentru a asigura Lebensraum. În primăvara anului 1941, cu două luni înainte de Operațiunea Barbarossa, Stalin a ținut un discurs la Kremlin, la un banchet pentru noii absolvenți ai Academiei Militare avertizând despre un atac iminent:
    „Războiul cu Germania este inevitabil. Dacă tovarășul Molotov reușește să amâne războiul timp de două sau trei luni prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, aceasta va fi norocul nostru, dar voi înșivă trebuie să plecați și să luați măsuri pentru a spori pregătirea în luptă a forțelor noastre. ”

    Conducerea sovietică a înțeles perfect că Germania va renunța în cele din urmă la acordul Ribbentrop-Molotov, luând în calcul că în 1936 a semnat Pactul Anti-Comintern cu Japonia și Italia îndreptat împotriva Internaționalei Comuniste. Timp de șase ani, URSS a fost zădărnicită în încercările sale de a crea o coaliție antifascistă echivalentă și de a apăra colectiv Cehoslovacia de britanici și francezi, ale căror clase politice erau prea ocupate să-i curteze pe naziști și să facă afaceri cu Germania. Doar sovieticii au apărat Republica Spaniolă de Franco în repetiția finală înainte de conflictul mondial, dar… ca întotdeauna binele se uită.

    Consider, că scopul real al occidentalilor este de a fabrica realitățile războiului, în vederea acordării creditului SUA pentru eliberarea Europei, absolvind de vină democrațiile occidentale care au deschis ușa ascensiunii fascismului și au încercat să folosească Germania pentru a anihila URSS-ul.

    Istoria în sine ar trebui să fie întotdeauna deschisă dezbaterii și supusă studiului și revizuirii, dar atlantiștii își doresc modificarea ei fără nici o dovadă care să o susțină și în întregime în scopuri politice. La fel ca și înființarea proiectului UE, ținta declarată fiind să prevină – chipurile – viitoarele atrocități, deși conglomeratul a fost conceput de foști naziști precum Walter Hallstein, primul președinte al Comisiei Europene, care își furniza serviciile ca avocat în mai multe organizații ale partidului nazist și care a luptat pentru Wehrmacht în Franța, până la capturarea sa ca prizonier după invazia Normandiei.

    Sunt de părere, că fascismul nu a fost niciodată complet eradicat, deoarece Occidentul a continuat să-l hrănească inclusiv în timpul Războiului Rece și chiar și acum, când capitalismul a fost reintegrat în Eurasia, continuă să facă acest lucru pentru a submina o Rusie revigorată pe scena mondială.

    Pe măsură ce lumea pare să se îndrepte din ce în ce mai mult către cel De-al Treilea Război Mondial, îmi reamintesc de expresia lui Karl Marx care a declarat cândva că: „istoria se repetă … mai întâi ca o tragedie, apoi ca o farsă”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 997319