Serghei Lavrov: Rusia nu intenționează să recurgă la forță pentru a proteja cetățenii vorbitori de limbă rusă de peste hotare
07/09
Maria Zaharova, despre apelul Ambasadei SUA în Ucraina
08/09

Corneliu Vlad: Doar cu Occidentul, Kievul nu poate rezolva criza ucraineană

Corneliu Vlad

Corneliu Vlad/ Foto din arhiva personală

Cornelui VLAD

Statele Unite și Ucraina aveau și nu aveau nevoie în acest moment de un summit. Kievul vroia să marcheze treizeci de ani de la proclamarea independenței Ucrainei cu două acțiuni de imagine – “Plaforma Crimeea”, care să exprime solidarizarea comunității internaționale cu regimul Zelenski aflat într-o situație dificilă și reafirmarea relației sale strânse cu partenerul american. Dar ambele s-au consumat cu rezultat îndoielnic sau chiar contrar celui dorit.

Iar Statele Unte doreau ca după eșecul dezastruos din Afganistan să arate că nu-și abandonează la greu partenerii și că Administrația Biden este credibilă în ce privește onorarea angajamentelor internaționale asumate.

Dar nici în relațiile cu SUA, nici în cele cu alte state occidentale (în primul rând europene), Kievul n-a obținut ceea ce și-a propus: nici o  compensație garantată pentru marea pagubă pe care o sufera prin finalizarea magistralei Nord Stream2, de pe urma căreia va pierde anual 1,5 miliarde dolari (cât primea pentru tranzitul gazelor rusești spre Occident pe teritoriul ei), nici un progress pe cale admiterii sale în NATO.

Iar SUA au fost surprinse de summit în poziția stânjenitoare a catastrofei din Afganistan. Casa Alba fost nevoită să amâne de două ori întâlnirea Biden-Zelenski pe fondul derutei provocate în Administraie de retragerea precipitată și prost gestionată din Afganistan.

Pentru salvarea aparențelor și încheierea convorbirilor americano-ucrainene cu un rezultat măcar de prestigiu, cele două părți au ieșit în față cu un parteneriat strategic, care este mai degrabă un document politic de imagine decât unul pragmatic, adică un program de acțiune cu obiective concrete. Documentul comun semnat în materie nu poate mulțumi Kievul, care ținea cu orice preț ca Washingtonul să declare precis dacă și când și cum va fi admisă Ucraina în NATO. Și a primit în schimb prin document o seamă de cerințe care trebuie îndeplinite mai înainte de a spera la o integrare atlantică: reforme, relansare economica, eradicarea corupției etc.

În plus, America nu a răspuns favorabil intenției Kievului de a renunța la Acordurile de la Minsk și a reafirmat că susține actualul format de negociere menit să ducă la soluționarea crizei ucrainene.

Ca premiu de consolare, președintele Zelenski a obținut totuși din partea SUA un nou angajament de sprijin și finanțare. Dar numai 60 de milioane dolari, ca ajutor militar, sumă mult inferioară precedentului ajutor anual, pe 2021, de 400 milioane dolari. În total, Ucraina a primit de la începutul crizei, în 2014, 2,5 miliarde dolari,dar în condițiile în care Afganistanul , după ce a primit mult mai mult ajutor militar american, s-a prăbușit spectaculos, Administrația americana n-a riscat să continue un experiment de finanțare similar, care n-ar avea nici el șanse de a atinge rezultatele scontate.

Mai mult, președintele Zelenski s-a întors la Kiev cu un nou caiet de sarcini, pe care purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Jen Psaki l-a exprimat precis și ferm în fața ziariștilor”: “Ucraina trebuie să parcurgă etape” pentru a îndeplini condițiile fixate și “știe foarte bine care sunt acestea : să facă eforturi pentru reforme juridice, să modernizeze sectorul de apărare și să lanseze creșterea economica”.

Comentatorii politici de la Moscova remarcă precauția și reținerile manifestate de Administrația Biden în abordarea problemei ucrainene. “Casa Alba mizează pe succesul procesului de negocieri cu Rusia pe o serie întreagă de acțiuni” și nu  vrea să compromită acest demers prin înrăutățirea relațiilor cu Rusia. Mai de-a dreptul spus, SUA știu că rezolvarea crizei ucrainene nu poate fi concepută făcând abstracție de relațiile dintre Washington și Moscova. În aceasta ecuație, declara purtătorul de cuvant al diplomației ruse, Maria Zaharova, Washingtonul utilizează Kievul “ca o arma impotriva Moscovei”. Dependent de SUA și incapabil de a urma o politica proprie coerentă, Kievul nu e privit ca un interlocutor responsabil și credibil de către Moscova. “Cum poți să ai de-a face cu o Ucraina care respectă și în același timp nu respectă Acordurile de la Minsk?”, se întreabă senatorul rus Aleksei Peskov. Aceasta aritmetică dublă a Kievului “face practic imposibile orice negocieri constructive cu Ucraina”, afirmă în concluzie senatorul rus.

Agitatia politico-diplomatică a Ucrainei pe tema crizei, care depaseste cu mult cadrul intern al acestei țări, ocolește în mod absurd o putere inconturnabila implicată: Rusia. Și fară Rusia, criza ucraineană e imposibil de soluționat.

 

 

1 Comment

  1. Ucraina nu-și va putea înfăptui reformele în vederea relansării economiei în veci! Singurul lucru care a împiedicat prăbușirea bruscă a țării a fost dorința foștilor ei lideri de a păstra un anumit grad de relații pragmatice cu Rusia. Ucraina anilor 1991 a dobândit glorioasa moștenire a industrializării sovietice, care a fost responsabilă pentru reamenajarea bogatului său teritoriu, după tragedia celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost unul dintre cele mai industrializate și prospere locuri din fosta URSS. Cu toate acestea, n-a putut controla oligarhii care s-au ridicat din cenușa prăbușirii sovietice. Aceste elemente corupte ale societății au capturat rapid controlul asupra statului, permițând prăbușirea capacității industriale a țării. Pe măsură ce ucrainenii deveneau mai săraci, ei s-au arătat dispuși să accepte schimbări rapide, ceea ce i-a îndemnat să cadă sub influența ideologiilor ultra-naționaliste și liberal-democratice propagate și susținute din exteriorul țării. S-au modelat în simpli pioni în lupta geopolitică a Occidentului împotriva Rusiei.

    Occidentul a beneficiat de dezindustrializarea Ucrainei, condusă de oligarhi, deoarece a îndepărtat concurenții serioși către propriile industrii, catalizând emigrarea pe scară largă, care a fost apoi exploatată pentru forță de muncă ieftină.

    După ce și-a pierdut singurul partener de încredere, Rusia, Ucraina a intrat în cădere liberă devenind rapid cel mai rău loc din Europa, în vreme ce prăbușirea ireversibilă a industriilor sale ca și confiscarea altor active naționale de către oligarhii controlați de americani, pe care le-au vândut apoi către stăpânii lor, au condus la eliminarea oricărei baze structurale pentru o eventuală recuperare a țării.

    Dacă analizăm evenimentele din urmă, este limpede ce n-a funcționat în Ucraina: NU a putut fi ținută în frâu corupția, care a fost prima sa amenințare la adresa securității naționale. Acest lucru s-a concretizat prin distrugerea treptată a economiei făcându-i pe ucraineni susceptibili la ideologii propagate extern, concepute s-o destabilizeze în timp.

    Din punctul meu de vedere, Ucraina reprezintă atât un avertisment, cât și un succes uluitor al americanilor, succes privit din perspectiva lor, fiindcă a făcut posibil un pattern pe care SUA sunt în stare să-l exporte către alte țări industrializate în scopul distrugerii acestora. Dacă yankeii au capacitatea de-a coopta elita oligarhică coruptă a altor țări, atunci pot replica cu ușurință modelul ucrainean, facilitând astfel acceptarea de către societatea respectivă a ideologiilor impuse, după ce le-au sărăcit rapid. Apoi americanii pot prelua nestingheriți controlul statului cu pricina, fie prin intermediul unei revoluții colorate, fie cu ajutorul unei procuri speciale, care constă într-un model de strategie deturnată, cu altă destinație decât cea prevăzută legal. Washingtonul a avut grijă să numească la Kiev administrații incapabile să refacă nu numai economia, dar și unitatea între grupurile sale demografice disparate. În momentul de față, ratații de la Casa Albă constată că Ucraina „înghite” sume imense doar pentru a o ține „agățată” în rolul de berbec întărâtat la comandă împotriva Federației Ruse, bani pe care nu va reuși să-i recupereze având în vedere că resursele țării sunt comasate în Est, în Donbass. În plus, nesfârșita „amenințare” rusă le dă posibilitatea să-și vândă junk-urile tehnologice și să rămână localizați ca un ghimpe-n coasta Rusiei. Dacă ceva nu le convine, testează terenul trimițându-și lacheii de pe HMS Defender în apele teritoriale rusești, fighter jet-urile prin spațiul aerian rusesc sau creează incidente prin Marea Neagră precum cel cu USS Donald Cook din 2014. Mai mult, n-au curajul!!! Pentru că frica păzește pepenii!!!

    Și-atunci repetă și subliniază în fața lui Zelenski frazele „magice”, respectând cu sfințenie „procedurile” (de altceva mai inteligent nu-s capabili): „Ucraina trebuie să parcurgă etape pentru a îndeplini condițiile fixate, să facă eforturi pentru reforme juridice, să modernizeze sectorul de apărare și să lanseze creșterea economica”, conștienți fiind că NU vor fi îndeplinite niciodată.

    Cât privește năzuința lor de-a nu periclita „relațiile” cu Federația Rusă, acestea sunt simple povești de adormit copiii!!! Legături de colaborare NU există decât în domeniile în care SUA nu au aplicat sancțiuni. În rest, totul ține de diplomație cosmetizată. Ura yankeilor e crâncenă! N-au putut să-i destabilizeze pe ruși și să ajungă la resursele lor nici pe vremea lui Boris Elțîn. Or, un asemenea fiasco la mentalitatea lor de „excepționali” ai planetei, rămâne greu de digerat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 997279