Regele Mihai I al României, Cavaler al Ordinului „Victoria”
25/10
Kremlinul, despre situația privind livrările de gaze în Moldova
26/10

File de istorie. Nu se va da uitării: la 80 de ani de la masacrul de la Odesa

Octombrie 1941, Odesa. Pregătirile pentru execuțiile în masă a populației civile/ Foto: magnanews.ro

În această zi, acum 80 de ani, invadatorii români și germani au umplut toată Odesa cu cadavre. Ca răspuns la aruncarea în aer a Comandamentului militar român din 22 octombrie, în urma căreia a murit comandantul, generalul Ion Glogojanu, a două zi, în urma ordinului dat de conducătorul statului, mareșalul Ion Antonescu, au început execuțiile în masă ale populației civile. Pedepsitorii pătrundeau în case, prindeau pe oricine găseau în locuință și îi împușcau chiar în curți. Orașul era plin de spânzurători. Erau ucise familii întregi, inclusiv femei și copii. Ca urmare a mai multor zile de execuții, peste 20. 000 din locuitorii Odessei, în primul rând evrei, au fost uciși.

Anunțul autorităților de ocupație publicat în ziarul local (imaginea din stânga): ”Comandamentul militar al orașului Odessa informează populația Odesei și a suburbiilor ei că, după actul terorist comis împotriva Comandamentului Militar din 22 octombrie 1941, au fost împușcați: pentru fiecare ofițer sau oficial civil – german sau român – câte 200 de bolșevici , iar pentru fiecare soldat german sau român, câte 100 de bolşevici. Au fost luați ostatici, care, dacă se vor repeta astfel de fapte, vor fi împușcați împreună cu familiile lor. Comandantul trupelor de la Odesa, generalul Generaru. Șeful Poliției Militare locotenent colonel M. Niculescu”.

 

 

Victimele masacrelor de la Odesa sunt omagiate de un memorial ridicat în cinstea lor/ Foto: rfi.ro

3 Comments

  1. gima spune:

    Odessa vremurilor noastre.Vor plăti și criminalii „maidaniști” care au ars de vii 200 de cetățeni în Casa Sindicatelor.

  2. La Odessa, după atacul laș al partizanilor sovietici, care a condus la dinamitarea comandamentului militar, „isprava” numărând aproape 90 de victime, ordinul de represalii al generalului Ion Antonescu a fost să fie spânzurați 200 de comuniști responsabili cu atacul asupra militarilor români. Îmi pare rău, pentru că mă văd nevoită să răspund textului absolut tendențios, dar fie că ne place sau nu, ei, comuniștii, au fost ținta represaliilor absolut LEGALE pe care le-a declanșat gestul sovietic lipsit de curaj și de sentimentul onoarei, terorist practic, acela de a arunca în aer clădirea comandamentului militar. Acuzațiile aduse guvernării Ion Antonescu, în această privință, sunt complet neîntemeiate!!!
    Pe de altă parte, măsuri de reprimare similare celor de la Odessa s-au produs de ambele părți ale frontului, iar posteritatea le-a acceptat. Spre exemplu, o unitate militară aliată se pregătea să atace cu artileria o localitate germană, evenimentul întâmplându-se după debarcarea din Normandia. Primarul acelui oraș i-a anunțat pe anglo-americani, că în acea localitate nu mai exista nici un soldat german și că bombardarea orășelului n-avea rost. Comandanții au fost de acord, dar au hotărât totuși să meargă la fața locului și să controleze, dacă anunțul șefului administrației era real sau nu. Din păcate, înțelegerea nu a funcționat până la capăt, deoarece un tânăr neamț a deschis focul din podul casei părintești, ucigând pe unul dintre ofițerii inamici. Răzbunarea anglo-americană a fost cumplită: au dezlănțuit artileria grea asupra orășelului german până n-a mai rămas nici un zid în picioare, întreaga populație plătind cu viața „eroismul” junelui, care n-a putut îndura poziția umilitoare a țării sale din acele momente. Mai exact, pentru un singur militar ucis în chip mârșav, anglo-americanii au pretins în compensație 15.000 de suflete, întrucât atât numărau locuitorii acelei regiuni!

    Într-altă ordine de idei, expresia „invadatorii români” lasă mult de dorit, calitatea ei fiind îndoielnică!
    Cum aș putea numi, la rându-mi, ca cetățean român, cucerirea de către URSS a teritoriului național începând cu 1947 și până în 1958? O escapadă de tip picnic a sovieticilor pe meleagurile autohtone? Dar operațiunea „Nistru“ care viza aducerea la conducerea României a unui membru PCR loial URSS, după ce sovieticii renunțaseră să mai invadeze România în noiembrie 1968, complot organizat de GRU începând cu anul 1969, care viza răsturnarea lui Ceaușescu, în ce fel aș putea s-o cataloghez? Acte de „bunăvoință” și „prietenie”?

    Ca o concluzie, sunt de părere că s-au luat decizii greșite și de-o parte și de cealaltă în acele momente, mă abțin foarte mult să redau motivele care au determinat partea română să le hotărască, așadar încă o insultă venită din eter nu poate decât să ne întărească pe noi, cetățenii acestei țări. Am mai spus-o cândva: neșansa României a fost să aibă vecini disproporționat de mari și de puternici! Că aceștia, la rându-le, s-au împiedicat continuu de un pigmeu amărât comparativ cu ei, aici n-ar mai fi vina „invadatorilor” români, ci posibil a soluțiilor politice „inteligente” adoptate de către „frații” ortodocși.

    • Owner spune:

      Clădirea comandamentului militar român din Odesa, fost sediu al NKVD, la retragerea trupelor sovitice, a fost minat de geniști sovietici în partea de subsol, cu o cantitate uriașă de material explozibil, care a fost detonat prin semnalul radio, în momentul potrivit, adică la 22 octomnrie 1941 – sunt multe documente și materiale de arhiva pentru aceasta (v.,de pilda: https://www.rfi.ro/reportaj-rfi-138971-masacrul-de-la-odessa-dupa-80-de-ani-o-crima-de-proportii-armatei-romane-prea). A fost 100% operațiunea militară, metoda, folosită de toate armatele în război în caz de retragere și cuvintele ”lași” etc. nu sunt, aici, la locul lor. Operațiunea ”Nistru” la care vă referiți este un mit pus la cale de Securitatea română. O posibilă invazie a României din 1968… Nici nu se punea problema. În Cehoslovacia – așa cum scriau comuniștii slovaci către Biroul Politic al CC PCUS – socialismul a fost în pericol din cauza ”revizionismului” Primăverii de la Praga ceea ce reprezenta un pericol de moarte pentru bazele socialismului – așa cum el a fost ințeles de cei de la Kremlin. În schimb, în România, în mare măsură datorită lui Ceuașescu, socialism era beton, cel mai solid din Europa, și conducătorii sovietici care a avut grijă de puritatea cauzei marksist-leniniste nu a avut niciun motiv să pună la cale ceva împotriva lui Ceaușescu care a fost pentru ei un model al conducătorului comunist, cu toate problemele în relațiile sovieto-române care totdeaună a fost rezolvate.
      În ceea ce privește ”invadatori”. Puneți – ceea ce este la moda acum – pe aceeași tablă agresorul – Germania fascistă și acoliții ei, incl.România – și pe cel care a respins acesată agresiune și care a distrul nazismul – Armata Roșie. Pentru a curăța Europa de asasini și neoameni – scuzați că în martie 1944 Armata Roșie a trebuit să ”invadeze” și România pentru a distruge grupul de armate germane ”Ucraina de Sud” și a rupe rezistența ulterioară a naziștilor. Asta este cauză a ”invaziei” sovietice. Ea a fost inclusiv și răspunsul necesar la o ”plimbare” a Armatei Române pănă la Odesa și Stalingrad… Aveți probleme cu logica – unde este cauza și unde, consecință.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 1919432