Boris Johnson: Să nu uităm de contribuția Rusiei la lupta împotriva nazismului
17/11
Lavrov: Zelenski poate provoca incidente în Donbass, mizând pe ajutorul extern
18/11

Din Raportul Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei privind glorificarea nazismului și răspândirea neonazismului. Cuvânt înainte. România. Ucraina (I, II, III)

Foto: 2planeta.ru

I.

Ministerul de Externe Rus a publicat, pe site-ul său oficial, un mare raport intitulat ”Despre situația referitoare la glorificarea nazismului, răspândirea neonazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță legată de acestea”. Astăzi, le prezentăm cititorilor noștri partea introductivă a documentului, urmând ca, în continuare, să le facem cunoscut și conținutul unor secțiuni ale acestuia referitoare la anumite ţări, în mod concret – România și Ucraina.

Foto: pobedarf.ru

Cuvânt înainte

Acest raport este o continuare a eforturilor Ministerului de a atrage atenția asupra manifestărilor, în țări străine, a diferitelor forme de glorificare a mișcării naziste, de neonazism, rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță asociate acestora.

Cu regret, trebuie să constatăm că, în 2020, în loc să sărbătorim împreună o dată memorabilă – cea de-a 75-a aniversare a Victoriei asupra nazismului în cel de-al Doilea Război Mondial – omenirea s-a văzut a fi martor al unor campanii cinice fără precedent de rescriere și falsificare a perioadei de istorie, legate de acel război.

De asemenea, este supărător faptul că anul curent, care marchează aniversarea unei etape importante în dezvoltarea dreptului internațional modern, este marcat cu aceleași încercări și exemple de ”agresiune istorică”, chiar şi mai active decât cele precedente. În octombrie se împlinesc 75 de ani de la emiterea verdictului Tribunalului Militar Internațional de judecare și pedepsire a principalilor criminali de război din țările Axei Europene (Tribunalul de la Nürnberg). Acest verdict a scos în afara legii crimele de război și crimele împotriva umanității comise de către naziștii și acoliții lor și, de asemenea, i-a condamnat pe liderii regimului nazist. Moștenirea de la Nürnberg este de mare importanță pentru apărarea adevărului istoric, opoziția argumentată față de încercările de a revizui rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial și pentru contracararea glorificării criminalilor naziști. Tocmai din acest motiv se încearcă ștergerea acestui proces din memoria popoarelor.

Desigur, astfel de eforturi sunt depuse de o serie de țări, de mulți ani. Și argumentația folosită în activități condamnabile nu se deosebește prin noutate. Toate acestea se reduc la o politică sistemică de falsificare și denaturare a istoriei, încercări de a revizui rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial și de a diminua, și, uneori, falsifica rolul și locul URSS în Victoria asupra nazismului și fascismului. Destul de relevantă în acest sens este situația referitoare la teza impusă privind egalizarea responsabilității regimului nazist, recunoscut de Tribunalul de la Nürnberg ca fiind unul criminal, și a statului care a fost unul dintre principalii participanți la coaliția anti-hitlerisă și fondatorii ONU. O astfel de retorică se regăsește destul de des în vocabularul politicienilor străini. Concomitent are loc o citare selectivă a trecutului, omițându-se ”chirurgical” episoade atât de inestetice ale istoriei europene precum anexarea Austriei (Anschluss-ul), cârdășia de la la München și atacul german asupra Poloniei, care a dus la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial.

Cea mai seriosă îngrijorare o stârnește reabilitarea cinică a criminalilor de război și a a complicilor acestora – cei care au creat și au pus în practică teoria superiorității rasiale, proces în creștere în unele țări membre ale Uniunii Europene, Statele Unite, Canada și Ucraina. Colaboraționiștii – care au colaborat cu naziștii – sunt declarați participanți la mișcările de eliberare națională care au luptat pentru ”independența” țărilor lor. În plus, autoritățile dintr-o serie de țări europene iau măsuri pentru distrugerea memoriei istorice prin demolarea monumentelor, memorialelor și semnelor de recunoștință față de soldații Armatei Roșii care au căzut în luptele pentru eliberarea acestor țări de sub naziști.

Măsuri similare se iau în sfera educațională. În această evaluare a istoriei războiului, accentul se pune în principal pe ”suferințele trăite sub ocupația sovietică”. În mințile tinerilor sunt, de asemenea, inoculate modele de urmat: în cursul școlar este glorificat ”actul eroic” al membrilor voluntari ai legiunilor naționale SS care au luptat pentru Germania hitleristă și au luat parte la numeroase masacre de civili. Într-o serie de țări, ideile și valorile naziste sunt propagate în mod deschis; își ridică capul radicalii naționalişti, care devin adesea principalii executanți ai ”războiului” cinic menționat mai sus cu monumente dedicate soldaților-eliberatori sovietici.

De asemenea, sunt înregistrate încercări de scindare a societății pe linii etnice și lingvistice, care sunt în creștere în unele țări și care provoacă o creștere constantă a numărului de incidente xenofobe și rasiste, a manifestărilor de naționalism agresiv, a șovinismului și a altor forme de intoleranță rasială și religioasă. . Măsurile active luate de autoritățile unui număr de state pentru glorificarea complicilor naziști și formarea societăților monoetnice pe bază de etnii titulare acutizează în mod vizibil problema protecției drepturilor minorităților naționale și ale grupurilor etnice, în primul rând lingvistice și educaționale. Aceste acțiuni nu pot fi calificate altfel decât ca fiind discriminatorii. De menționat este că cea mai alarmantă situație s-a creat în statele baltice și în Ucraina.

Alarma, în acest context, este amplificată de faptul că autoritățile își justifică inacțiunea în raport cu manifestările de rasism și intoleranță (față de anumite grupuri ale populației) prin referire la pretinsul caracter absolut al dreptului la libertatea de exprimare. Astfel de practici profanatoare și discriminatorii sunt susținute într-o serie de state, în ciuda mecanismelor legale dezvoltate și care funcționează în cadrul ONU, OSCE și a Consiliul Europei, care neagă, condamnă și interzic manifestările de glorificare a nazismului, de rasism, xenofobie și intoleranța legată de acestea.

Scopul unei asemenea abordări este unul singur – de a retușa paginile întunecate ale colaborării cu naziștii, de a induce în eroare generațiile tinere.

La ce vor duce asemenea acțiuni iresponsabile, profanatoare și incompatibile cu obligațiile internaționale, dacă în Europa și America au apărut deja generații care nu cunosc adevărul despre cel mai teribil război din istoria omenirii, inclusiv despre destinația organizației SS și a unităților sale, recunoscute de către Tribunalul de la Nürnberg drept criminale, precum și despre numeroasele crime de război comise de acestea?

Noi am dori să ne concentrăm pe următoarele. Faptele reale ale istoriei nu pot fi ignorate – indiferent de atitudinea față de Uniunea Sovietică, care a eliberat lumea de ciuma brună în acei ani, și față de țara noastră de astăzi. Tema faptei eroice sfinte a generației vârstnice în război nu trebuie să se transforme într-un spațiu de insinuări pseudo-istorice care urmăresc scopurile politice de moment. Credem că astăzi oamenii de bun simț trebuie să facă tot posibilul pentru a nu lăsa ca fapta măreață a taților și bunicilor noștri să fie uitată. Este de neacceptat ca tineretul de astăzi să uite la ce duc egoismul național, dezbinarea, toleranța față de orice manifestări de șovinism, xenofobie și naționalism agresiv. Este extrem de important să nu se permită o revizuire a rezultatelor juridice internaționale ale celui de-al Doilea Război Mondial, inclusiv a deciziilor Tribunalului de la Nürnberg.

Vom păstra mereu amintirea că toate popoarele Uniunii Sovietice au jucat un rol decisiv în Victoria asupra nazismului. Semnificația acestui eveniment epocal pentru întreaga omenire poate fi cu greu subestimată.

În cadrul eforturilor pentru a păstra adevărul istoric despre evenimentele din cel de-al Doilea Război Mondial și Marele Război pentru Apărarea Patriei, Rusia, împreună cu o serie de coautori, prezintă anual Adunării Generale a ONU o rezoluție tematică – ”Combaterea glorificării nazismului, a neo-nazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță legată de acestea”, pe prevederile cărora se bazează acest raport.

În acest sens, este semnificativ faptul că majoritatea absolută a membrilor comunității mondiale împărtășesc abordările noastre. În 2020, 59 de state, inclusiv Rusia, au devenit coautorii documentului adoptat în cadrul celei de-a 75-a sesiuni a Adunării Generale a ONU. Rezoluția a fost susținută de majoritatea covârșitoare a țărilor, 130. Ca și în anii precedenți, doar delegațiile Statelor Unite și ale Ucrainei s-au opus, iar 51 de țări (inclusiv statele membre ale UE) s-au abținut de la vot.

Amintim că rezoluția condamnă glorificarea mișcării naziste și a foștilor membri ai organizației ”Waffen-SS”, inclusiv prin dezvelirea de monumente și memoriale, precum și organizarea de demonstrații publice pentru a glorifica trecutul nazist, a mișcării naziste și a neo- nazismului. În rezoluție se subliniază, în special, că ridicarea monumentelor în cinstea SS-iștilor, desfășurarea procesiunilor acestora și alte acțiuni similare profanează memoria nenumăratelor victime ale fascismului, afectează negativ generația mai tânără și sunt absolut incompatibile cu obligațiile statelor membre ale ONU. Coautorii rezoluției nu pot ignora faptul că în unele țări se încearcă cu insistență ca cei care au luptat împotriva coaliției anti-hitleriste sau au colaborat cu naziștii să fie ridicați la rangul de eroi naționali și eroi ai mișcărilor de eliberare națională. Federația Rusă și tovarășii noștri de idei suntem convinși că nu este vorba despre corectitudinea politică, ci despre cel mai deschis cinism și sacrilegiu față de cei care au eliberat lumea de ororile național-socialismului.

Am dori să subliniem că cel mai important cadru legal și de reglementare pentru contracararea fenomenelor negative respective și baza pentru dezvoltarea cooperării multilaterale sunt prevederile tratatelor internaționale privind drepturile omului și, mai ales, Convenția internațională privind lichidarea tuturor formelor de discriminare rasială. Acest document este aprobat de majoritatea covârșitoare a statelor membre ONU, inclusiv de acele țări care votează împotrivă sau se abțin la inițiativa rusă.

În conformitate cu articolul 4, statele părți la Convenție sunt, în special, obligate:

– să condamne orice propagandă și toate organizațiile bazate pe idei de superioritate rasială sau care încearcă să justifice sau să încurajeze ura rasială și discriminarea sub orice formă;

– să declare infracțiune pedepsită prin lege orice răspândire de idei bazate pe superioritate rasială sau pe ură;

– să declare ilegale și să interzică organizațiile, precum și activitățile organizate și orice alte activități de propagandă care încurajează discriminarea rasială și incitarea la aceasta și să recunoască participarea la astfel de organizații sau la astfel de activități ca infracțiune pedepsită de lege.

Acest articol este unul dintre prevederile cheie ale Convenției. Importanța lui constă, în primul rând, în faptul că stabilește o linie clară între faptele pedepsite penal și dreptul la libertatea de întrunire și asociere și la libertatea de opinie și exprimare. Tocmai de aceea, nu pot fi acceptate referirile unora dintre state la faptul că procesiunile și marșurile veteranilor ”Waffen-SS”, ale tot felul de colaboraționiști, ridicarea monumentelor naziștilor și alte manifestări ar fi doar realizarea acestor libertăți. În acest sens, suntem convinși de necesitatea ca statele să-și retragă cât mai curând posibil rezervele privitoare la această Convenție, inclusiv interpretările neavenite ale articolului 4.

Câteva cuvinte despre structura raportului. Este tradițională, în acest sens. Prezentul raport se bazează pe prevederile rezoluției menționate mai sus a Adunării Generale a ONU, adoptate anual la inițiativa Rusiei, privind ”Combaterea glorificării nazismului, a neonazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranța aferentă” (textul rezoluției și tabelul cu rezultatele votului la cea de-a 75-a sesiune a Adunării Generale sunt incluse ca anexe).

Pe baza datelor din surse internaționale și naționale, documentul rezumă informații factuale despre noile manifestări, sub orice formă, de glorificare a mișcării naziste, de neonazism, rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță legată de acestea în țările vizate, precum și exemple suplimentare de bune practici pentru combaterea acestor fenomene la nivel legislativ și practic. Au fost luate în considerare și recomandările mecanismelor internaționale universale și regionale în domeniul drepturilor omului, în special, ale organelor de tratate (comitete) și instituțiile regionale (în special europene) pentru drepturile omului adresate statelor în cauză. Lucrarea a folosit și cercetările organizațiilor societății civile pe această temă. În acest sens, dorim să remarcăm munca minuțioasă de identificare a foștilor membri ai unităților naziste și structurilor colaboraționiste. Aceste informații valoroase sunt solicitate și de agențiile de aplicare a legii dintr-o serie de țări, exemple din care sunt date în acest raport.

În general, accentul principal în document se pune pe creșterea neonazismului, observată într-un număr de țări europene, SUA și Canada, în unele cazuri cu încurajarea activă din partea conducerii de stat, precum și pe creșterea discriminării și a rasismului la adresa anumitor grupuri etnice.

Ca parte a eforturilor care vizează afirmarea Victoriei ca moștenire comună a popoarelor statelor membre ONU, prevenirea distrugerii sau profanării monumentelor și memorialelor luptătorilor împotriva nazismului, în conformitate cu prevederile rezoluției Adunării Generale a ONU privind contracararea glorificării nazismului, raportul acordă atenție situației cu privire la păstrarea în țările europene a monumentelor și complexelor memoriale dedicate soldaților Armatei Roșii care au eliberat Europa de ciuma brună, militarilor antifasciști, membrilor Mișcării de Rezistență.

În plus, raportul reflectă subiectul și cazurile de discriminare a limbii ruse în domeniul educației în Țările baltice și în Ucraina, precum și, mai general, discriminarea în aceste state a minorităților naționale, în primul rând, a populației rusă și rusofonă și hărțuirea mijloacelor de informare în masă, bazate pe motivele discriminării rasiale.

Într-o serie de secțiuni de țară, sunt evidențiate episoadele legate de discriminarea rasială și discriminarea minorităților naționale în legătură cu răspândirea noii infecții cu coronavirus, în special, întărirea, în anumite țări, a sentimentelor antichineze și/sau antisemite.                                                                                       

II.

Ministerul de Externe Rus a publicat, pe site-ul său oficial, un mare raport intitulat ”Despre situația referitoare la glorificarea nazismului, răspândirea neonazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță legată de acestea”. Am publicat deja partea introductivă a documentului. Astăzi, le prezentăm cititorilor noștri secțiunea acestuia referitoare la România.

Sediul Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei din Moscova/ Foto: RIA Novosti

Rasismul, fascismul și alte manifestări xenofobe sunt interzise prin lege în România și sunt pedepsite penal.

În 2015 a intrat în vigoare Legea Nr.217 pentru modificarea și completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind Interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi umanității”. Această lege definește noțiunea de ”Holocaust în România” ca fiind ”persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor şi a romilor, sprijinită de autorităţile şi instituţiile statului român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944” și introduce răspunderea penală pentru negarea, justificarea sau minimalizarea efectelor acestuia.

Conform acestui act normativ, toate ”mișcările legionare”, adică ”organizațiile care au activat în România în perioada 1927-1941 sub denumirile de «Legiunea Arhanghelului Mihail», «Garda de Fier» şi «Partidul Totul pentru Ţară»” și adepții lor contemporani, sunt egalate cu organizații fasciste.

Înăsprirea legislației a determinat organizațiile publice oficial înregistrate și care propovăduiesc ideile ”mișcărilor legionare” să-și înceteze activitatea publică, deși o serie de organizații de extremă dreapta continuă să ducă muncă de propagandă, folosindu-se de rețelele sociale. Printre ele se află și Partidul Noua Dreaptă, înregistrat oficial și Mișcarea legionară Legiunea ”Arhanghelul Mihail”, care nu are statutul legal.

În 2018, a intrat în vigoare Legea Nr.157 privind unele Măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, ce prevede pedepse privative de libertate de la 3 luni la 10 ani pentru retorică antisemită, distribuirea de materiale antisemite, crearea de organizații antisemite și participarea la activitatea acestora.

În ultimii ani, în țară se observă o tendință de creștere a numărului adepților mișcării naționaliste, ce vizează inclusiv realibilitarea formațiunilor fasciste care au activat pe teritoriul țării până în 1944.

Cea mai numeroasă și mai activă este platforma civică ”Acțiunea 2012”, ce include peste 40 de ONG-uri. Este cunoscută pentru apelurile ei populiste la revizuirea rezultatelor conferințelor de la Ialta și Potsdam. Organizația promovează în mod agresiv în rândul maselor ideea ”unionismului românesc”, pronunțându-se în favoarea revizuirii granițelor, ce presupune ”revenirea” Moldovei, a Bucovinei ucrainene și a mai multor raioane din regiunea Odessa în ”sânul patriei-mamă”, România. În cadrul acțiunilor și marșurilor organizate regulat în întreaga țară, alături de lozinci revizioniste se face deseori auzită o retorică ultra-naționalistă și rusofobă.

Retorica mișcărilor ”româno-unioniste” vizează justificarea crimelor de război ale acoliților lui Hitler – dictatorul Ion Antonescu și alții, mascând faptele lor în spatele ”luptei de eliberare națională” a poporului român.

Potrivit unui sondaj de opinie realizat în noiembrie-decembrie 2018 la cererea Consiliului Național de Luptă împotriva Discriminării, 48% dintre persoanele intervievate s-au exprimat pentru susținerea naționalismului ca fenomen util pentru România. Întărirea unor astfel de sentimente are loc cu complicitatea tacită a autorităților României, care ”închid ochii” la încălcările evidente ale obligațiilor internaționale ale României de a interzice simbolurile și organizațiile naziste.

Contrar prevederilor Hotărârii de Guvern Nr.31 din 2002, în anumite localități există încă străzi ce poartă numele unor infractori condamnați pentru crime împotriva populației de etnie romă și evreiască. Străzi din localități precum Bechet (județul Olt), 1 Decembrie (Ilfov), Râmnicul Sărat (Buzău), Mărășești (Vrancea) poartă numele criminalului de război și tovarăș de arme al lui Hitler, mareșalul Ion Antonescu. În cinstea comandantului subunității mișcării ultra-naționaliste și de extremă dreapta a partidului politic ”Garda de Fier”, șeful Direcției teatrelor din perioada 1940-1941, Radu Demetrescu-Gyr (condamnat în iunie 1945 pentru crime de război) a fost numită o stradă din Cluj Napoca. Numele viceministrului de finanțe al Guvernului I.Antonescu, Mircea Vulcănescu (condamnat în octombrie 1946 pentru crime de război), a fost acordat unor străzi din București și Aiud, precum și colegiului tehnologic din capitala română. Memoria ministrului pentru propagandă din Guvernul lui I. Antonescu, Nichifor Crainic (condamnat în iulie 1945 pentru crime de război), este întipărită în numele uneia dintre străzile din orașul Pitești.

În anul 2017, viceprimarul sectorului 2 al Bucureștiului, reprezentantul Partidului Național Liberal, Dan Cristian Popescu, a lansat, cu sprijinul mass media ”liberale” și antiruse, inițiativa de redenumire a parcului Tolbuhin, pe motiv că mareșalul sovietic ar fi fost ”ocupant și invadator”, iar ”Armata Roșie ar fi adus comunismul” pe pământul românesc.

28 de parlamentari ai partidului ultra-liberal de ”sorgite soroștistă”, Uniunea Salvați România, au propus, în martie 2019, un proiect de lege privind ”interzicerea organizațiilor și a simbolurilor comuniste”.

Serioase semne de întrebare ridică succesiunea de drept al Forumului Democratic al Germanilor din România (FDGR), ce reprezintă interesele minorității germane care trăiește în țară. Într-o scrisoare deschisă, politologul și economistul român Radu Golban atrage atenția asupra unui precedent periculor care a avut loc, și anume recunoașterea de facto a unei organizații naziste în România. Expertiza efectuată de juriști elvețieni demonstrează, în opinia autorului scrisorii, că decizia autorităților judiciare române de a recunoaște FDGR ca succesor de drept al organizației ”Grupului Etnicilor Germani” (”Deutsche Volksgruppe in Rumanien”) este, de fapt, recunoașterea unei grupări naziste și o încălcare a obligațiilor ce revin Bucureștiului în virtutea acordurilor de pace semnate la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

În conformitate cu decizia Tribunalului din Sibiu din 28 mai 2007, FDGR este recunoscut drept succesor legal al secțiunii române a organizației naziste ”Grupul Etnicilor Germani”, care, în conformitate cu decretul Regelui Mihai Nr.485 din 7 octombrie 1944, a fost interzisă și și-a încetat existența. În baza hotărârii judecătorești mai sus menționate, FDGR a trecut la recuperarea proprietăților pierdute după 1944. Este vorba despre mai mult de 100 de active imobiliare din județul Sibiu. Acest proces se desfășoară cu susținerea directă a președintelui țării, fost președinte al FDGR, Klaus Iohannis. Deși FDGR nu intră în categoria organizațiilor radicale și extremiste, schema transferului de proprietate cu aplicarea unui astfel de mecanism legal poate fi folosită și în privința foștilor activiști ai mișcării legionare și membrilor Guvernului Antonescu. Acest lucru poate crea un precedent periculos de restituire a proprietăților confiscate pe baza acuzațiilor foștilor proprietari de comitere a unor crime de război.

În martie 2018, a fost lansat portalul de internet ”Colțul naționalist”, care își propune să restabilească ”adevărul istoric” prin abrogarea Hotărârii de Guvern Nr.31/2002 și a Legii Nr.157/2018, ce interzic distribuirea cărților scriitorilor-colaboraționiști, inclusiv ale lui Albert Wass.

Continuă să nu fie transpuse în practică o serie de recomandări formulate în raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studiere a Holocaustului în România, care și-a încetat activitatea în 2004. În pofida cerințelor insistente ale reprezentanților comunității evreiești locale, autoritățile române nu au întreprins nici până acum pașii necesari pentru anularea deciziei Curții Constituționale a României din 1997 privind reabilitarea criminalilor de război Radu Dinulescu și Gheorghe Petrescu, împotriva cărora au fost formulate, în perioada postbelită, condamnări acuzatoare.

Se întreprind încercări de reabilitare a oamenilor politici români care au participat la masacrele populației evreiești și de etnie romă. Eforturile de apărare a memoriei ”victimelor comunismului” conduc adesea la achitarea unor foști condamnați din rândul mișcării legionare sau ai fostei administrații Ion Antonescu (cazurile lui M. Vulcănescu, R.Demetrescu-Gyr și Horia Vintilă – ministru de finanțe în guvernul Antonescu, condamnat în 1946 penru crime de război).

Potrivit rezultatelor unui sondaj de opinie realizat în decembrie 2017 de Agenția UE pentru Drepturile Fundamentale ale Omului, peste 40% dintre reprezentanții populației de etnie romă a României au declarat că se simt discriminați pe considerente de naționalitate. Periodic se semnalează acte de abuz în serviciu din partea polițiștilor împotriva romilor. ONG-ul ”Centrul pentru incluziune și cercetare socială a romilor” consemnează 43 astfel de cazuri, care nu au fost urmate de nici o procedură serioasă de clarificare a acțiunilor reprezentanților organelor de menținere a ordinii. Unul dintre recentele episoade s-a produs în septembrie 2018, când angajații poliției capitalei au folosit ”forță în exces” pentru reținerea a doi adolescenți de etnie romă sub pretextul că au pescuit ilegal într-unul dintre parcurile Bucureștiului. În prezent, Ministerul de Interne al României a demarat o anchetă internă în acest caz. (129).

În raportul Departamentului de Stat al SUA din 2018 sunt menționate, cu referire la Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați, infracțiunile comise în 2018, în România, împotriva refugiaților și migranților, o mare parte din aceste acțiuni rămânând, din diferite motive, neobservate de organele de ordine române. Autoritățile române au refuzat să califice aceste încălcări drept infracțiuni comise din motive de ură.

Se constată o serie de fapte de manifestare a antisemitismului. În aprilie 2017 au fost distruse 10 pietre funerare din cimitirul evreiesc din București. În iunie 2017, comunitatea evreiască din Cluj-Napoca a informat poliția în legătură cu apariția, pe unul dintre zidurile complexului memorial evreiesc, a unor inscripții jignitoare făcute de niște necunoscuți și care neagă Holocaustul. În aprilie 2019, la cimitirul evreiesc din Huși (județul Vaslui) au fost distruse peste 70 de plăci și monumente funerare. Federația Comunităților Evreiești din România a condamnat acest act de vandalism.

Separat, merită menționate unele dintre declarațiile oficialilor români, calificate de opinia publică și de ONG-urile care luptă pentru drepturile omului, drept instigare la ură interetnică. În aprilie 2018, vorbind la un post de televiziune local, premierul Mihai Tudose a afirmat că ”persoanele care arborează în unele orașe din România așa numitului steag secuiesc (atribut al maghiarilor care trăiesc în România) vor atârna în același loc”, cuvinte pentru care a primit avertisment din partea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

În 2018, consilierul primului ministru, Darius Vâlcov, a postat pe pagina sa de pe o rețea de socializare un videoclip unde l-a comparat pe președintele Klaus Iohannis cu Hitler, declarație condamnată de comunitățile evreiești și germane din România. CNCD l-a obligat pe Vâlcov să plătească o amendă în valoare de aproximativ 500 de dolari. Potrivit ziarului Adevărul, în cadrul unei campanii de publicitate pentru produse de cofetărie pe rețeaua socială Facebook, ”întreprinzătorul” producător (”RoStar”) a folosit imaginea lui Hitler sub pretextul desfășurării unui concurs pe teme istorice.

În același timp, România dispune de cadru legal pentru combaterea glorificării nazismului. Codul penal oferă o descriere destul de clară a infracțiunilor de discriminare. Astfel, în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului Nr.31/2002, sunt interzise organizațiile, simbolurile și acțiunile cu caracter fascist, rasist, legionar și xenofob, precum și ridicarea în slăvi a indivizilor declarați vinovați de comiterea infracțiunlor de genocid, crime împotriva umanității și crime de război. Astfel de acțiuni vizează negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimizarea Holocaustului și a consecințelui lor în mod public și prin orice mijloace. În plus, începând din 3 aprilie 2015, instanțele naționale strâng date privind discriminările. Mai mult, actele de discriminare, în special în cazurile de tortură sau limitare a drepturilor vreunui individ, săvârșite de funcționari ai statului în exercitarea atribuțiilor de servici, sunt calificate circumstanțe agravante.

Potrivit raportorului special pentru formele moderne de rasismal al Consiliului pentru Drepturilor Omului (ONU) , România adoptă și măsuri practice. Astfel, Institutul Național al Magistraturii asigură o pregătire de specialitate în combaterea infracțiunilor motivate de ură în cadrul unor programe de formare pentru judecătorii procurori. Se organizează, de asemenea, seminarii practice și conferințe pe probleme legate de modul în care sunt analizate cazurile de infracțiuni motivate de ură. O instruire similară pe o gamă largă de probleme privind lupta împotriva discriminării, inclusiv în privința minorităților, este efectuată și printre angajații poliției.

În domeniul educației, măsurile de combatere a neonazismului, rasismului, a discriminării rasiale se reduc, în plan practic, la un curs special facultativ dedicat Holocaustului în școlile primare, gimnaziile și în licee, ore introduse în 2013 la inițiativa Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România și aprobate de Ministerul Educației.

                             (V. sursa: https://www.mid.ru/foreign_policy/humanitarian_cooperation/-/asset_publisher/bB3NYd16mBFC/content/id/3193903#42) 

III.

Ministerul de Externe Rus a publicat, pe site-ul său oficial, un mare raport intitulat ”Despre situația referitoare la glorificarea nazismului, răspândirea neonazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță legată de acestea”. Am publicat deja partea introductivă a documentului și secțiunea, dedicată României. Astăzi, le prezentăm cititorilor noștri secțiunea acestuia referitoare la Ucraina.

Sediul Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei din Moscova/ Foto: RIA Novosti

Ucraina prezintă întreg spectrul de manifestări și semne ale neonazismului, inclusiv de reabilitare și glorificare consecventă, la nivel de stat, a nazismului, a colaboratorilor naziști din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, politica de falsificare a istoriei țării, măsuri sistematice ale autorităților statului de ștergere din istoria poporului ucrainean a datei memoriale de 9 mai – Ziua Victoriei URSS-ului asupra nazismului german, legitimizarea vertiginoasă a radical-naționaliștilor și intrarea lor în structurile puterii de stat, punerea în aplicare a unor operațiuni punitive, de epurare și de forță în privința celor care au fost etichetați cu ”activitate anti-ucraineană”.

Oficialii de la Kiev continuă politica de glorificare a activiștilor așa-numitei mișcări de eliberare națională din perioada 1940-1950, a membrilor formațiunilor naționaliste ca ”luptători împotriva comunismului pentru libertatea Patriei”. O atenție deosebită este acordată adoptării de măsuri de susținere a acestora de către stat.

Unul dintre primele acte normative adoptate de actualii guvernanți de la Kiev după lovitura de stat din 2014 a fost Legea Nr.314-VIII din 9 aprilie 2015 privind ”Statutul juridic și elogierea luptătorilor pentru independența Ucrainei din secolulu al XX-lea”. Acest document incude lista organizațiilor recunoscute, din punct de vedere juridic, drept luptătoare pentru independență. Printre ele se numără: Armata Insurecțională Ucraineană (UPA), Organizația Naționaliștilor Ucraineni (OUN), care au fost colaboratoare ale naziștilor în anii celui de-al Doilea Război Mondial. În plus, legea menționată creează bazele juridice pentru realibilitarea membrilor OUN și UPA…

În decembrie 2018, a fost adoptată legea de modificare a legii privind ”Statutul veteranilor de război, garanții pentru protecția lor socială” (Nr.2640-VIII), act normativ care i-a echivalat, practic, pe colaboraționiști ca ”participanți la lupta pentru independența Ucrainei în secolul al XX-lea” cu veteranii care au luptat de partea coaliției anti-hitleriste. Legea a fost adoptată din inițiativa deputatului din partea ”Partidului radical”, Iu. Șuhevici, fiul lui R. Șuhevici (naționalist radical, un colaboraționist notoriu al naziștilor – n.r.).

În batalionul naționalist ”Azov”, care a devenit parte a Gărzii Naționale a Ministerului de Interne al Ucrainei, se vorbește deschis despre susținerea ideilor nazismului. În august 2017, într-un interviu acordat publicației ”Ukrainskie novosti”, comandantului Gărzii Naționale a Ucrainei, generalul Ia. Spodar, a justificat, în esență, această susținere, afirmând că «oamenii din ”Azov” sunt interesați de istorie – este normal. Poate împărtășesc alte idei despre mișcările național-socialiste din Germania. Și asta este ceva normal». De menționat că această afirmație a înaltului funcționar a rămas fără reacția cuvenită din partea conducerii țării și a opiniei publice.

Vorbind în direct la postul de televiziune local ”ICTV”, președintele Radei Supreme, A. Parubii, l-a descris pe Hitler, în septembrie 2018, drept ”cel mai mare om care a practicat democrația directă”. În iulie 2018, conducerea parlamentului a organizat o expoziție tematică dedicată ”împlinirii a 77 de ani de la Actul de restaurare a statului ucrainean”, proclamat la 30 iunie 1941 și care a consolidat crearea, pe teritoriul Galiției, a unui protectorat dependent de hitleriști, stabilind, de asemenea, cursul de colaborare a acestei entități cu Germania nazistă. Expoziția a fost dedicată liderilor OUN, S. Bandera și Ia. Stețko, comandantului batalionului ”Nachtigall”, R. Șuhevici, în perioada de început a Marelui Război de Apărare a Patriei.

Institutul pentru Memoria Națională al Ucrainei (UINP) (director V. Viatrovici) a pus la punct un flux de fabricație a unor falsuri istorice, care justifică inclusiv actele membrilor structurilor colaboraționiste. Constant, Institutul lucrează la elogierea luptătorilor OUN și UPA. La începutul anului 2017, Institutul și-a anunțat proiectul de propagandă ”UPA: răspunsul poporului nesupus”, dedicat împlinirii a 75 de ani de la înființarea acestei formațiuni. Conducerea UINP l-a caracterizat ca structură antinazistă, deși mai mult de 70% din corpul de ofițeri ai UPA erau foști complici ai nazișitlor – luptători ai subunităților colaboraționiste, iar comandamentul ei intra, până în 1943, în componența poliției auxiliare naziste Schutzmannschaft. Conform raportului UINP pe 2018, în cadrul realizării proiectului ”UPA: Răspunsul unui popor nesupus”, în instituțiile de învățământ, cele de stat, în unitățile militare au fost organizate manifestări (expoziții foto, lecții, seminarii) menite să popularizeze activitatea luptătorilor UPA. Tot în scopuri propagandistice, Institutul a lansat un joc de masă care îi ridică în slăvi pe luptătorii membri ai rezistenței banderoviste. IUNP recreează ”decorațiile insurgenților” care sunt înmânate ”participanților la mișcarea de eliberare a Ucrainei”, precum și rudelor ”eliberatorilor” decedați. Astfel, în decembrie 2017, în orașul Luțk (Volînia – n.r.) au fost decorați postmortem, din inițiativa UINP, cu ”Crucea de luptă a cavalerilor OUN-UPA”, cei care au servit în poliția auxiliară germană (Hilfspolizei) și care au participat la execuții în masă a evreilor. La 1 februarie 2019, în regiunea Lvov, un membru al UPA, în vârstă de 92 de ani, a fost decorat  cu ordinul ”Pentru servicii aduse poporului ucrainean”.

În Ucraina, naționaliștii își desfășoară acțiunile fără a fi pedepsiți. Anual, la 1 ianuarie (ziua de naștere a șefului OUN, S. Bandera), la 14 octombrie (data înființării UPA), într-o serie de orașe ale țării, grupările naționaliste radicale Uniunea Panucraineană ”Svoboda”, ”S-14”, ”Pravîi sektor”, OUN și altele organizează marșuri cu făclii. Începând din ianuarie 2019, ziua de naștere a lui Bandera a fost marcată la nivel de stat în temeiul Hotărârii Radei Supreme a Ucrainei din 18 decembrie 2018 privind ”Sărbătorirea datelor și jubileurilor memoriale în 2019”. În mod regulat, la 28 aprilie, în vestul Ucrainei au loc manifestări similare în onoarea Diviziei SS Galiția.

Organizațiile naționaliste și neonaziste își răspândesc ideologia pe Internet. Acest lucru este demonstrat de raportorul organizației ”Human Rights Watch”, postat pe portalul de informații al Grupului pentru drepturile omului din Harkov, care subliniază faptul că radicalii locali care răspândesc idei ale supramației ucrainenilor asupra altor națiuni nu sunt pedepsiți de autoritățile locale.

Conform raportului Comunității Evreiești Unite, publicat în februarie anul curent pe portalul de internet ”JewishNews”, statistica oficială referitoare la manifestările de antisemitism nu corespund situației reale a lucrurilor. De asemenea, atrage atenția faptul că documentul stabilește o corelație directă între creșterea cazurilor de antisemitism și politica statului de glorificare a complicilor naziști.

În conformitate cu interpretarea oficială a istoriei este ”corectată” și literatura școlară, din care dispar fapte ce dovedesc colaboraționismul naționaliștilor ucraineni. Ministerul Educației și Științei, spre exemplu, a cerut retragerea de la tipar a manualelor de istorie pentru clasele a X-a și a XI-a, ce conțin informații despre colaborarea comandantului UPA, R. Șuhevici, precum și ale batalioanelor ”Roland” și ”Nachtigall” cu armata nazistă a Germaniei în anii celui de-al Doilea Război Mondial. În locul acestor manuale se intenționează să fie elaborate altele noi. Grupul de lucru, în componența căruia intră reprezentanți ai UINP și așa-numitul Centrul de studiere a genocidului poporului ucrainean, se ocupă de elaborarea noii programe școlare.

Încercările de reabilitare a naționaliștilor ucraineni au atras critici dure din partea autorităților oficiale de la Varșovia. În februarie 2019, Ambasada Poloniei la Kiev a trimis la MAE al Ucrainei o notă de protest în legătură cu înscripția făcută pe placa memorială instalată în Huta Pieniațka, regiunea Lvov, din care reiese că cei care se fac vinovați de exterminarea polonezilor din această localitate, în 1944, nu sunt subunitățile Diviziei SS ”Galiția”, ci poliția secretă germană.

Pe fondul reabilitării naziștilor și a colaboratorilor lor se fac încercări de defăimare a soldaților Armatei sovietice, până la a-i face responsabili de crimele comise de hitleriști. Spre exemplu, una dintre aceste invenții o constituie tragedia care a avut loc în martie 1943 în satul Koriukovka, din regiunea Cernigov, unde, în urma unei acțiuni de represalii, a fost exterminată în totalitate populația locală. În articolele din mass-media locală, dedicate aniversării a 75 de ani de la acel măcel, cele întâmplate au fost prezentate astfel încât a reieșit că localnicii au fost uciși din vina partizanilor care i-ar fi provocat pe fasciști să comită atrocități.

Autoritățile Ucrainei continuă să ridice monumente și să monteze însemne memoriale în onoarea luptătorilor OUN-UPA. Astfel, în august 2016, în orașul Cerkasî a fost instalat un postament închinat lui S. Bandera și lui R. Șuhevici. În iunie 2018, radicalii din organizația ”Corpul național” au montat un însemn memorial în cinstea soldaților UPA pe teritoriul Monumentului Gloriei din Lvov, iar în Jitomir, autoritățile locale au decis să ridice, în centrul orașului, un monument închinat lui S. Bandera.

În privința monumentelor dedicate soldaților Armatei Sovietice care au căzut în anii celui de-al Doilea Război Mondial, reprezentanții puterii susțin, doar prin vorbe, necesitatea luării lor sub protecția statului. În special, în 2015, vicepremierul guvernului, V. Kirilenko, s-a pronunțat pentru crearea unui registru de stat unic pentru protecția acestor memoriale. În realitate, însă, monumentele închinate soldaților Armatei Sovietice și victimelor tragicelor evenimente din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, legate inclusiv de Holocaust, sunt în mod regulat supuse atacurilor din partea radicalilor de dreapta și a grupărilor naționaliste.

În martie 2017, în orașul Odessa, activiștii organizației radicale de dreapta ”Sokol” au aplicat simboluri naziste pe obeliscul ridicat în memoria participanților la bătălia pentru Odessa și pe piatra comemorativă în onoarea mareșalului G. Jukov (a fost desenat simbolul Wolfsangel, emblema Diviziei a 2-a de tancuri a SS). În iunie și noiembrie 2017, în Parcul Gloriei eterne din Kiev, radicalii au acoperit cu ciment Focul veșnic. În iunie și iulie 2018, la Lvov, participanții organizației extremiste ”S-14” au profanat mormântul agentului de informații sovietic N. Kuznețov și Monumentul soldaților Armatei Sovietice căzuți la datorie. În ianuarie 2019, autoritățile locale au demolat Monumentul Gloriei din Lvov (204).

În aprilie, în regiunea Poltava, necunoscuți au profanat monumentul Mamei Îndurerate și cel închinat victimelor nazismului. Pe lespezile memorialului s-a scris ”Heil Hitler” cu svastica nazistă . În același timp, la Kiev a fost profanat monumentul închinat generalului N. Vatutin.

Totodată, în Ucraina se introduc interdicții legislative pentru simbolurile Armatei Roșii şi ale URSS-ului; veteranii și activiștii mișcărilor antifasciste sunt împiedicați să comemoreze Ziua Victoriei, sunt persecutate ONG-urile care luptă împotriva glorificării nazismului, a neonazismului și rasismului.

La 21 mai 2015, Rada Supremă a adoptat așa-numita lege a decomunizării (Nr.317-VIII privind ”Condamnarea regimurilor totalitare comuniste și național-socialiste și interzicerea simbolurilor acestora”). Sub incidența acestei legi au intrat toate simbolurile sovietice (steaguri, embleme cu secera și ciocanul, steaua roșie).

În mai 2017, parlamentul a adoptat Legea Nr.2031-VIII cu privire la ”Modificarea Codului infracțiunilor administrative al Ucrainei privind interzicerea, confecționarea și propagarea Panglicii Sfântului Gheorghe”, prin care se introduce răspunderea administrativă (amenzi și arest) pentru confecționarea și purtarea lor în Ucraina.

Mai mult, Codul Penal al Ucrainei a fost completat cu infracțiuni precum confecționarea și distribuirea simbolurilor ”regimului comunist”. Pentru încălcarea acestei norme este prevăzută pedeapsa cu închisoare de până la 5 ani. Aceleași acțiuni comise de un grup de indivizi, de un reprezentant al puterii sau cu utilizarea mass media atrag după sine sancțiuni cu închisoarea de la 5 la 10 ani.

Anual, naționaliștii și radicalii de dreapta perturbă evenimentele de celebrare a Zilei Victoriei și a altor date aniversare. De regulă, autoritățile nu reprimă acțiunile ilegale ale răuvoitorilor. Spre exemplu, în mai 2017, liderul organizației naționaliste OUN, N. Kohanivski, a anunțat, la Kiev, pe pagina sa de pe o rețea de socializare organizarea unei acțiuni cu denumirea ”Detașamentul Muritor” care trebuia să împiedice desfășurarea la Kiev a acțiunii „Regimentul Nemuritor”. În aprilie 2018, naționaliștii au atacat cetățenii care veniseră să depună flori la monumentul generalului N. Vatutin, din Kiev.

La numeroase atacuri din partea radicalilor a fost supus liderul ”Ligii antifasciste pentru drepturile omului”, E. Berejnaia, care luptă împotriva redenumirii ilegale a străzilor din Kiev în onoarea complicilor naziști, dezvăluie fapte ale apariției neonazismului, antisemitismului în țară și indulgența cu care autoritățile tratează astfel de fenomene. La acțiunile radicalilor, organele de ordine nu reacționează. Mai mult, înmpotriva lui E. Barejnaia au fost intentate acțiuni penale pentru activitatea ei din domeniul drepturilor omului.

În noiembrie 2018, Consiliul orășenesc din Lvov a decis să suspende finanțarea Consiliului local al veteranilor celui de-al Doilea Război Mondial.

Pe lângă structurile neonaziste, în Ucraina funcționează pe baze legate organizații ultranaționaliste. Grupări precum ”Pravîi sektor”, ”Corpul național”, Uniunea Panucraineană ”Svoboda” sunt reprezentate în parlamentul țării de liderii lor – D.Iaroș, A. Bilețki și A. Ilienko.

Naționaliștii de la ”Svoboda” au, la rândul lor, un număr impresionant de membri în organele puterii locale. Șeful organizației extremiste ”S-14”, E. Karas, este membru al Consiliului de control public din cadrul Biroului Național Anticorupție al Ucrainei.

Un fenomen frecvent au devenit atacurile asupra reprezentanților minorităților naționale. Conform unui raport al Direcției Înaltului Comisariat al ONU pentru drepturile Omului (OHCHR), numai în perioada dintre 16 august și 15 noiembrie 2018 au fost înregistrate 14 cazuri de violență și intimidare împotriva membrilor minorităților naționale. În același timp, autorii a șase incidente au fost membri ai grupărilor radicale de dreapta, care, după cum se subliniază în document, acționează fără să fie pedepsiți. În acest sens se subliniază că ”în țară se creează o atmosferă de insecuritate”.

Potrivit datelor OHCHR, la 19 august 2018, în orașul Mariupol, un grup de aproximativ 30 de răuvoitori au atacat activiștii care participau la o manifestare împotriva discriminării în țară. În vestul Ucrainei, la Kiev și în alte orașe au loc constant atacuri asupra populației de etnie romă. În aprilie 2018, pe Lîsaia Gora, din Kiev, radicalii din ”S-14” au devastat o tabără de țigani. Se afirmă că, drept răspuns la plângerile victimelor, organele de ordine le-au recomandat să părăsească teritoriul ocupat de ele. Un dosar penal în acest caz a fost deschis doar la insistențele organizației ”Amnesty International”. În mai 2018, în regiunile Ternopol (satul Velika Berezovița) și Lvov (orașul Rudnoe) au fost incendiate tabere de țigani.

În iunie 2018, în regiunea Lvov, adolescenți neonaziști din gruparea ”Tineretul Treaz și Furios” au comis un atac armat asupra unei așezări rome, în urma căruia o persoană a decedat. Potrivit mass media, pagina de pe YouTube a grupării s-a numit, până la 24 iunie 2018, Lemberg Jugend (în analogie cu Hitler-Jugend). În plus, se afirmă că respectiva structură ar avea și un cont pe Telegram, unde sunt postate câteva zeci de citate din Hitler.

În calitate de membră a Consiliului Europei, Ucraina a semnat o serie de convenții internaționale, menite să contribuie la lupta împotriva rasismului, a intoleranței și xenofobiei. Pe lista acestor documente figurează Convenția privind criminalitatea informatică, referitoare la incriminarea actelor de natură rasistă și xenofobă, comise prin intermediul sistemelor digitale.

Pe rețeaua de Internet se înregistrează numeroase cazuri de propagandă a intoleranței interetnice și rasiale. Mai mult, există surse specifice de informare (http://buntokratia.com, http://catars.is, http://acrains.com) unde radicalii de drepta și organizațiile naționaliste postează articole cu caracter rasist și antisemit.

În loc să lupte împotriva manifestărilor diferitelor forme de intoleranță și xenofobie, autoritățile țării preferă să închidă ochii la acțiunile ilegale ale radicalilor și extremiștilor. În plus, anumite grupări de orientare radicală beneficiază de susținere din partea statului.

Astfel, în 2018, organizațiile radicale de dreapta și ultranaționaliste ”Svoboda” și ”S-14! au primit de la stat, pentru ”educația patriotică a tinerilor”, granturi în valoare de peste un milion de grivne pentru realizarea proiectelor lor.

Organizațiile ucrainene pentru apărarea drepturilor omului constată tendința de creștere, în interiorul structurilor organelor de ordine, a cazurilor de xenofobie și agresiune împotriva străinilor. Răspândită rămâne practica reținerii, a arestărilor, verificării documentelor pe bază de apartanență rasială și etnică.

Începând din 2014, Ucraina votează consecvent (în ultimii câțiva ani, doar împreună cu SUA) împotriva rezoluției Adunării Generale a ONU, depusă anual de Rusia, privind ”Lupta împotriva glorificării nazismului și a altor tipuri de practici ce contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, de xenofobie și intoleranța asociată”. Până în 2013, delegația ucraineană s-a abținut invariabil, adică nu a votat niciodată ”pentru”.

                             (Sursahttps://www.mid.ru/foreign_policy/humanitarian_cooperation/-/asset_publisher/bB3NYd16mBFC/content/id/3193903#42)

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 1044086