Kremlinul a dezvăluit o nouă minciună a Ucrainei
09/06
Bloomberg a recunoscut eșecul politicii SUA împotriva Rusiei
09/06

Petru cel Mare, întemeietorul Imperiului Rus. Din însemnările astrologului Sergiu Bălan

Jean-Marc Nattier. Portretul Țarului Petru Cel Mare. 1717/ Foto: medru.su

Am un presentiment că ruşii, cândva, şi poate în timpul vieţii noastre, vor face de                                                                                                                                  ruşine popoarele cele mai luminate cu succesul lor în ştiinţe, neobosit în muncă şi                                                                                                                          măreţia gloriei solide şi răsunătoare!”                                                                                                                                                                                                                        Petru cel Mare, Împăratul Imperiului Rus

Astăzi, 9 iunie 2022, se împlinesc 350 de ani de la naşterea lui Petru Alekseevici Romanov, adică Petru cel Mare, primul împărat al Rusiei şi unul dintre cei mai iluştri reprezentanţi ai Dinastiei Romanov, care a condus Rusia între 1613 – 1917.

Cel care avea să reformeze ţara din temelii s-a născut la Moscova, în familia ţarului Alexei Mihailovici Romanov, la 9 iunie 1672 (30 mai 1672 s.v.), având-o ca mamă pe cea de-a doua soţie a ţarului, Natalia Kirillovna Narîşkina.

Micul Petru dispune de o vitalitate şi energie deosebite, la care se adaugă curiozitatea practică şi dorinţa de a cunoaşte cât mai multe. Ajunge să conducă ţara împreună cu fratele său vitreg, Ivan al V-lea, (”Primul Țar” şi ”Al doilea Țar”), sub regenţa ambiţioasei surori vitrege Sofia Alexeevna, după criza dinastică declanşată de moartea Țarului Feodor (în 1682), care nu a avut moştenitori. După dejucarea loviturii de stat iniţiate de către Sofia (dornică să pună mâna pe toată puterea) şi înăbuşirea revoltei Streleţilor, în 1689, Petru I începe să se exprime din plin, dat fiind că fratele său, Ivan al V-lea, era foarte bolnav .

Petru I a fost un copil aparte – pentru el, jocurile copilăriei au fost foarte serioase! A făcut o ”armată de jucărie”, două Regimente (”amuzante”, aşa le numise, fără să ştie că, la un moment dat, ele vor juca un rol foarte important în lupta pentru putere – celebrele Regimente de gardă ”Semenovski” şi ”Preobrajenski”, elita Armatei Imperiale Ruse), a învăţat matematică, navigaţie şi construirea ambarcaţiunilor militare.

La 22 de ani, în 1694, Petru I conducea primele exerciţii militare importante din istoria Rusiei, Manevrele Kojuhovski, fiind foarte hotărât să facă din Armata rusă o reală putere, iar un an mai târziu, în 1695, iniţia campania Azov, demers soldat cu cucerirea cetăţiii turceşti şi obţinerea mult-doritei deschideri la Marea Neagră pentru Rusia.

Reformele militare ale lui Petru cel Mare au continuat cu crearea unei armate regulate de profesionişti, în locul miliţiei nobililor şi a regimentelor ”Noua Ordine”. Începând cu 1705, au fost introduse recrutarea şi serviciul militar obligatoriu. Cele două Regimente din copilărie, ” Semenovski” şi ”Preobrajenski”, au devenit nucleul armatei.

Fireşte, a fost schimbată şi uniforma soldaţilor şi, foarte important, Petru I este cel care a instituit Ordinul Sfântului Andrei, primul ordin militar înalt al Rusiei şi obiceiul decernării de medalii din aur şi argint pentru ofiţeкi şi soldaţi, cu ocazia marilor bătălii.

Petru cel Mare a fost îndrăgostit de mare şi de nave. Inspirat de barca unchiului său, ”Sfântul Nicolae”, pe care a şi navigat, ajunge să construiască cu mâinile sale prima navă, ”Sfântul Pavel”, la Arhanghelsk, care a navigat sub pavilonul tricolor alb/ albastru/ roşu, cu vultur bicefal auriu în mijloc. Acest steag a devenit steagul comercial al Rusiei, începând cu anul 1705, iar din 1993, este Steagul de Stat al Rusiei. Să nu uităm că Petru I şi-a făcut ”ucenicia” de constructor de nave în timpul „”Marii Ambasade” (formată din circa 250-300 de persoane), când a călătorit prin toată Europa, dornic să se familiarizeze cu stilul de viaţă vest-european şi a lucrat ca tâmplar pe şantierele navale olandeze. În plus, a stabilit contacte valoroase cu numeroşi specialişti, pe care, ulterior, i-a angajat în marele său plan de dezvoltare şi modernizare a Rusiei.

Era în nota firescului ca Petru I să creeze Flota rusă. Mai întâi, a fost flota de pe Marea Azov, formată din nave construite din lemnul pădurilor din Voronej, pe Don. Steagul alb cu Crucea Sfântului Andrei avea să fie steagul oficial al flotei. Apoi, Războiul din Nord îl determină pe Petru I să pună bazele Flotei Baltice, în 1703. Demersul său îşi dovedeşte utilitatea imediat, câtiva ani mai târziu, când, în 1714, ruşii îi înving pe suedezi la Cap Gangut – una dintre cele mai importante bătălii navale din lume şi prima victorie din istorie a Flotei ruse.

Dacă, iniţial, ofiţerii de marină studiau în străinătate (Anglia, Olanda, etc.), din 1715 se înfiinţează Academia Navală din Sankt Petersburg, care va deveni una dintre cele mai prestigioase şcoli de profil la nivel mondial. Ziua Marinei Ruse este stabilită la 30 octombrie 1696.

Reformele lui Petru cel Mare au atins absolut toate sectoarele vieţii politice, sociale şi economice ale Rusiei. Printre primele reforme este interzicerea exportului anumitor materii prime – inul, de ex., urmând ca ruşii să-şi confecţioneze singuri toate cele necesare. Au fost construite fabrici, în aproierea Moscovei şi au fost aduse materii prime din toată Siberia. Încet-încet, toată ţara a fost împânzită de unităţi de producţie; în plus, s-au deschis multe mine.

Anul 1703 este anul în care a început construirea unui dintre cele mai frumoase oraşe din toată lumea, ”Veneţia Nordului”, cum avea să fie numit mai târziu – Sankt-Petersburg! Numele i-a fost dat în onoarea Apostulului Petru. Construcţia s-a făcut după planuri foarte bine stabilite, întocmite de arhitecţi; a rezultat un oraş modern, capitala intelectuală şi culturală a Rusiei şi nu doar atât – din 1712, el devine capitala de facto a Rusiei, pentru mai bine de două secole. Se spunea că aici şi cei săraci se comportă aidoma nobililor. Cu un an înainte de moartea sa, Petru cel Mare fondează Academia Rusă de Știinţe la Sankt-Petersburg.

Tot Petru cel Mare a creat Senatul (1711), un nou organism guvernamental care trebuie să gestioneze ţara câtă vreme Țarul era angajat în război. A urmat şi reforma administrativă, respectiv înfiinţarea unor noi organe de administrare – colegiile (1717-1722), simultan cu o reformă a bisericii – înfiinţarea Sinodului.

Reforma fiscală iniţiată de Petru cel Mare a avut drept rezultat triplarea veniturilor la buget, graţie noilor impozite şi a colectării organizate a acestora. A fost o reformă extrem de necesară, dat fiind că soldaţii aveau soldă, plătită din bani publici, iar războaiele presupuneau, şi ele, fonduri consistente.

Despre războaie – deşi Petru cel Mare a manifestat din copilărie un mare interes pentru militărie (urmând ca, în tinereţe, să înveţe să folosească toate armele, devenind ofiţer pe merit), el nu a purtat lupte de dragul luptei ci urmărind, mereu, să asigure Rusiei deschiderea la două mări – în sud şi în nord.

Dacă cele două campanii Azov au rezolvat deschiderea la Marea Neagră, mai rămânea accesul la Baltică, ce ar fi asigurat o legătură directă cu nordul şi vestul Europei. Astfel, Țarul va lupta împotriva suedezilor la Narva, un port la Golful Finic. Demersul militar nu are succes, iar Petru concluzionează că trebuie să-şi organizeze armata şi flota. O face şi, în 1709, în Bătălia de la Poltava, ruşii înving categoric armata suedeză. Marele Război Nordic, iniţiat în 1700, se va termina abia în 1721, odată cu semnarea Păcii de la Nystad, prin care Rusia devine stăpâna Livoniei, Ingriei şi Estoniei.

Anul 1721 este important, în primil rând, pentru faptul că Rusia devine Imperiu, iar Petru cel Mare este primul împărat al acestui Imperiu.

Primul ziar rusesc tipărit, Vedomosti, înființat prin decret, la 16 decembrie 1702/ Foto de arhivă

Tot în categoria reformelor lui Petru mai trebuie să amintim şi înfiinţarea provinciilor, a Tabelului de ranguri, înfiinţarea primelor monopoluri, introducerea accizelor pe alcool, sare, etc., înfiinţarea misiunilor diplomatice permanente şi a consulatelor în străinătate şi apariţia primului ziar rusesc tipărit, Vedomosti (prin decret, la 16 decembrie 1702) – Petru l-a numit, iniţial, ”Clopoţelul”. Petru I s-a implicat activ în realizarea ziarului, selectând materiale pentru acesta, făcând corectură şi transmiţând ştiri despre felul în care decurgea războiul nordic. Nu este vorba despre legende – activitatea jurnalistică a lui Petru I este consemnată în corespondenţa contelui N.A. Musin-Puşkin către directorul tipografiei din Moscova, Fiodor Polikarpov, ca să nu mai amintim arhiva. Şi nu doar în redactarea ziarului s-a implicat Petru I, ci şi în verificarea traducerilor în limba rusă, din alte limbi, atrăgând atenţia când ceva nu era inteligibil. Şi, mai ales, ţinea foarte mult la acurateţea traducerilor când era vorba despre fragmente nefavorabile Rusiei, afirmând că ”Scopul meu nu este să-mi flatez supuşii, ci, mai degrabă, să-i educ, arătându-le părerea pe care o au străinii despre ei”. Legat de educaţie, să adăugam şi înfiinţarea unui teatru public deschis, într-o clădire din lemn, în Piaţa Roşie.

Primul Împărat al Imperiului Rus se stinge la vârsta de 52 de ani, la 8 februarie 1725, nu înainte de a înfiinţa şi şcoli de ştiinţe, de navigaţie, medicale şi chirurgicale, de inginerie şi artilerie, de traducere, primul muzeu rus, ”Kunstkamera” (Camera de artă), în 1719, cu o bibliotecă publică şi de a introduce, în 1700, un calendar nou, schimbând începutul anului de la 1 septembrie la 1 ianuarie şi cronologia ”de la naşterea lui Hristos” în loc de ”de la crearea lumii”. Totodată, a susţinut desfăşurarea expediţiilor geografice în Orientul Îndepărtat şi în Asia Centrală, în Siberia şi cartografierea ţării.

 

Petru cel Mare a fost un conducător complet atipic şi, poate că, din punct de veder astrologic, am fi tentaţi să-l catalogăm uranian, adică sub influenţa Vărsătorului şi a planetei guvernatoare, rebelul Uranus.

Ei bine, Petru I este nativ Geamăn şi trebuie spus că întruneşte mai toate trăsăturile acestui semn de Aer – curiozitate, dorinţă de cunoaştere, mobilitatea fizică (nu putea să stea locului) şi mentală, inteligenţa de excepţie, manualitatea – îi plăcea să lucreze cu mâinile, să vadă cum iese oarece util din mâinile lui – apetitul pentru călătorii şi jurnalism, pentru noutate, până la urmă. A uimit întotdeauna prin statura sa (circa 2 metri), prin vitalitate, putere de muncă, energia debordantă; era greu să ţii pasul el (Fii scurt, întreabă puţin, mergi repede!”)”.

Ascendentul în Berbec l-a aruncat în luptă de mic (iniţial, în cea politică) şi explică interesul pentru arme şi militărie, în general. Marte, stăpânul Ascendentului, este într-o poziţie nu foarte favorabilă şi anume în Peşti, semn de Apă (care l-a făcut să se simtă în largul său lângă mare), dar compensată prin casă – a XI-a, corespunzătoare Vărsătorului! Iată ”cheia”, aspectul care explică de ce toată energia acestui mare conducător a fost canalizată în sensul reformei şi al revoluţiei. Pentru că, da, Petru cel Mare a provocat o reală revoluţie în Rusia, transformând o ţară mare, fără industrie, armată organizată şi flotă într-un Imperiu de care nu se mai poate face abstracţie şi care dictează, la egalitate cu celelalte ţări importante ale Europei.

Marte face două trigoane foarte importante – unul cu Mercur, furnizor al isteţimii, ideilor şi abilităţilor de comunicare şi de a-i învăţa pe ceilalţi şi altul cu Pluton, de la care provin setea de a merge la rădăcini, de a o lua de la capăt, interesul pentru ştiinţă, intuiţia extra, energia şi abili|ăţile politice.

Mai trebuie adăugat faptul că Soarele şi conjuncţia Mercur / Pluton sunt în casa a III-a mentală, corespunzătoare Gemenilor natali, poziţii care certifică permanentul clocot mental şi temperamental al Împăratului. Mai mult, conjuncţia Mercur / Pluton este poziţionată chiar pe Nadir, demonstrând că rolul profund transformator pe care Petru I l-a avut asupra Rusiei era ”scris în stele” – a fost misiunea sa să ridice Rusia la rangul meritat, chiar dacă nu i-a fost deloc uşor.

Soarele face o cuadratură cu Uranus, care, teoretic, l-ar fi împidicat pe Petru I să-şi vadă visurile îmlinite – de fapt, acest aspect l-a dinamizat, văzând în energiile lui o provocare. Se ştie că se replia rapid şi că nu se lăsa până nu obţinea ceea ce dorea, căutând soluţii eficiente.

Steaua fixă Alnilam, activată de Soare, i-a dat faima şi temperamentul vulcanic.

Luna o găsim în Săgetător şi nici nu putea avea o poziţie mai bună în harta astrală a unui nativ care a călătorit atât de mult, care s-a instruit şi a iubit să înveţe mereu ceva nou. Se spune că putea să facă aproape orice, de la pantofi la o navă, că deprinsese vreo 20 de meserii şi era tare mândru de asta. După cum spuneam, un monarh complet atipic, care şi-a străbătut ţara în lung şi-n lat, a participat la lupte, a construit cu mâinile lui, refuzând să stea în ”colivia de aur ” a palatului.

Trigonul astrului nocturn cu Saturn l-a făcut extrem de responsabil, implicat peste poate în toate proiectele, disciplinat (când conjunctura o cerea), capabil să muncească din greu, iar opoziţia cu Venus i-a creat oarece probleme cu nevestele (două la număr). Nu vorbim aici despre ”umbrele” lui Petru I – da, i-au plăcut şi femeile, şi vinul (inclusiv Cotnariul din Moldova al bunului său prieten Dimitrie Cantemir, pe care l-a luat la el, după ce Cantemir şi-a pierdut tronul, în anul 1711), acestea nefiind reprezentative pentru ceea ce înseamnă personalitatea uriaşă a lui Petru cel Mare.

Meridianul în Capricorn arată clar că nativul a fost acolo unde trebuia – la conducere, pe tron, iar Neptun în casa a X-a a rolului social aduce elementul marin, atât de important în viaţa şi cariera politică.

 

Petru cel Mare a trăit 52 de ani, dintre care 42 au fost de domnie şi a făcut cât alţi oameni nu fac în zece vieţi. O existenţă de excepţie, închinată Țării, pe care a iubit-o aşa cum doar un rus poate iubi, viaţă în care personajul principal nu a fost el. La reformarea armatei, Petru I a înlocuit formularea ”interesul Majestăţii Sale Țarul” din documentele aferente cu  ”interesele statului”. Şi, cu puţină vreme înainte de a muri, a scris: ”După ce am asigurat statul împotriva inamicilor, trebuie să ne străduim să câştigăm glorie pentru el prin artă şi prin ştiinţă”. Mesaj cu valoare testamentară, pus în practică mereu, de către toţi ruşii!

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 2141980