Politician german: Occidentul a greșit refuzând să consfințească statutul de neutralitate pentru Ucraina
08/08
Belousov: SUA pot folosi situația din Ucraina pentru a amplasa arme în cosmos
09/08

Corneliu Vlad: “Generalul Iarna” a început să-și scuture mantaua

Corneliu Vlad/ Foto din arhiva personală

Corneliu VLAD 

Așa-zisul sfârșit al războiului rece s-a produs într-o incertitudine care a dus la o nouă neîncredere reciprocă și la o nouă escaladare a confruntării, între Noul Est și Noul Vest.

Isteria oficială, mediatică și publică care a urcat la cote paroxistice și desfășurările de forte militare interpretabile ca preludii ale unui nou război, rece sau cald, au adus omenirea într-o situație periculoasă fară precedent în perioada postbelică, chiar dacă unii o compară cu momentul oarecum similar al crizei rachetelor din Cuba.

Dar actuala criza este mult mai încărcată de incertitudini și imprevizibilitate ca atunci, căci contextul de insecuritate este mult mai complex și cu mai multe posibile implicații grave. Extinderea spre Est a NATO, care a trecut de frontierele fostei URSS, ba chiar tinde să depășească “linia roșie” a frontierelor actuale ale Rusiei (prin implicarea tot mai directă a NATO în Ucraina), este apreciată tot mai accentuat la Moscova ca un atentat la însăși existența statului rus.

Chiar dacă unii (puțini) analiști ruși se întreabă, asemenea poltiologului Aleksei Arbatov, de ce Rusia a declanșat operațiunea militară specială din Ucraina, de ce a formulat două proiecte de tratate, “cu aromă de ultimatum” pentru negocieri în materie cu SUA și NATO și astfel aceste negocieri s-au compromis . Și chiar dacă Rusia a declanșat o  operațiune militară speciala în Ucraina și nu un război explicit declarat.

Dar oricum, analiștii politici și comentatorii de presă își pot permite să susțină că, în realitate, între NATO și Rusia se poartă în acest moment un război în toată regula, care tinde cu repeziciune să devină un război mondial în toată puterea cuvântului, chiar dacă oamenii politici din ambele tabere ezită (încă?) să o facă.

Mai toată lumea crede că aceasta înfruntare militară nu se va încheia curând, dar bine ar fi dacă s-ar înșela, așa cum s-au înșelat cei ce credeau că în Ucraina nu va fi război. Și fie el lung sau scurt, acest război va lăsa urme adânci în viața internațională.

La o încredere reciprocă între protagoniști cu greu se va mai ajunge, o declară cu subiect și predicat principalii lideri din ambele părți. Sistemul de control al armelor, care a asigurat, de bine-de rău un plus de securitate a fost compromis de retragerea partenerilor din Tratatele în materie încheiate cu mari eforturi. Apar noi și noi focare de încordare și motive de divergențe.

Iar în echilibrul instabil la nivel planetar a apărut un nou partener redutabil, China. În sfârșit, se pune tot mai insistent o întrebare esențială: se va recurge la un moment dat, la arma nucleară în acesta înfruntare, care tinde să devină una totală?

Veteranul politologilor rusi, Serghei Karaganov spunea nu demult: “ Prelungirea conflictului din Ucraina crește probabilitatea așa-numitei escalade orizontale și verticale, sau extinderea conflictului, sau poate chiar mutarea acestuia la un nivel mai înalt, înspăimântător de arme. Din păcate, această întrebare devine din ce în ce mai presantă.”

Iată de ce la o perioadă de destindere asemănătoare cu aceea e dificil de sperat în viitorul apropiat și… mijlociu. Nimeni nu poate prevedea cum va evolua și mai ales cum se va încheia conflictul din Ucraina, dar la primii pași care trebuie făcuți pentru detensionarea crizei încep să se gândească tot mai mulți.

Mai înainte de toate, trebuie garantată imposibilitatea recurgerii la arma nucleară. Apoi, trebuie limitate și reduse înarmările strategice și tactice nucleare și nenucleare. Și, în sfârșit, trebuie depășite consecințele umanitare, morale, politice și economice ale conflictului, ceea ce va solicita un efort mai dificil și mai îndelungat.

Iarna care se profilează la orizont poate împinge la soluții presante. Protagoniștii confruntării par tot mai puțin dispuși la noi sacrificii.

Anecdotica istoriei ne învață că Rusia a avut întotdeauna un aliat redutabil în ”Generalul Iarna”, care a ieșit întotdeauna victorios. În fața lui au capotat invaziile lui Carol al XII-lea, Napoleon, intervenționiștii interbelici, Hitler.

Numele „Generalul Iarna” a apărut prima dată în 1812, într-un desen satiric britanic dedicat campaniei dezastruoase a lui Napoleon în Rusia. De atunci, sintagma a devenit iconică. “Perfidul Albion” își putea permite să fie sarcastic, pentru că s-a cam ferit să poarte vreodată un război direct cu Rusia, mai ales în Europa.

Acum, “Generalul Iarna” a început deja să-și scuture mantaua și primele scuturături se resimt chiar în Europa. Dar mai este încă timp ca actuala înfruntare militară din Ucraina să se încheie la pace înainte de urgia iernii, fie ea și “General”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 2226812